The Mist (Francesca Leonte)

Negura
(The Mist)

Regia
Frank Darabont


In rolurile principale
Thomas Jane, Marcia Gay Harden


Gen
Horror



Intrebarea mea fundamentala este de ce se duc unii oameni sa vada anumite filme.Se iau dupa gen,dupa actori, dupa ora … Eu l-am ales pentru ca bineinteles vroiam horror, fiind o mare devoratoare de filme de gen. Asa ca am ochiul format si stiu cam ce astept de la un horror. A fost insa doar inca o dezamagire. Ma intreb de ce m-am dus eu sa vad “Negura” in loc sa stau sa dorm,spre exemplu sau sa imi inchipui ca ma sperii uitandu-ma la reflexia mea din oglinda. Dar in orice caz a fost o foarte proasta alegere filmul acesta.
Ideea lui ar fi cam aceasta: dupa o furtuna violenta, artistul David Drayton si locuitorii unui mic oras sunt victimele atacului unor creaturi infricosatoare, camuflate de o bizara ceata extrem de densa. Zvonurile sugereaza ca acestea sunt rezultatul unui experiment condus la baza militara din imediata apropiere. Baricadati intr-un supermarket, Drayton si grupul sau de supravietuitori trebuie sa-si rezolve problemele interne si abia apoi sa-si infrunte uniti inamicul pe care nici macar nu-l pot vedea, in afara de niste tentacule si alte formatiuni pe care le lasa in urma in schimbul celor pe care ii insfaca pur si simplu. Multa lume moare, nu se face extrem de mult sange dar destul, lumea inchisa in supermarket o ia razna si incepe sa dea vina pe un soldat si il iau la bataie;devin fanatici ai unei Biblii strambe,total gresit interpretata, cu ideea unei Apocalipse care cere varsare de sange in favoarea lui Dumnezeu. Conceptele dezvoltate in jurul acestei idei (desi total aberante) si polemicile iscate intre personaje sunt chiar interesante si astea macar dau un pic de consistenta tematica filmului.
Este totusi un film dur in opinia mea. De fapt sunt gesturi si ganduri ipotetice ale unor oameni obisnuiti in situatii limita (desi americanescul simt a dreptatii si curajului iese la iveala prin personajul Dayton care face si drege si e mare si tare, dar cred ca se poate trece peste acest aspect (oare??)); unii dintre ei vor ramane cu picioarele pe pamant insa majoritatea vor innebuni , avand in vedere nefirescul cazului si frica de necunoscut. Pana la sfarsit se va dovedi ca si acei, unii pe care ii vedeai ramand pe picioare si incercand sa se salveze vor cadea si ei pe alaturi de drum fiind parasiti toti de orice val de ratiune. Morala nu mi s-a parut fantastic de definita si bine exemplificata, lasand o idee destul de alambicata asupra starii de fapt, insa poate ca acest lucru e bun ca te lasa sa te gandesti tu singurel.
Efectele vizuale au fost foarte slabutze, creaturile din ceata aratand foarte neplauzibil, scarbos si desenate cu creionul pe monitor. Ei, nici chiar asa, exagerez dar oricum nu impresionau. Ceea ce speria era genul de filmare care nu acopera foarte bine toata privelistea si te face sa te gandesti ce o sa mai rasara din coltul drept al ecranului, lumina foarte prost aranjata (cand trebuia sa fie mai intuneric –contextul dadea asta de inteles- era prea lumina si viceversa). Coloana sonora nu a impresonat nici ea foarte mult desi in final (care da, a meritat sa vezi filmu numai pentru ultimele 5minute din el) muzica a fost destul de bine aleasa, transmitand cu destula precizie sentimentele traite de personaj si in sala de cinema pana si “durii” care faceau misto de film(“Ah, iata inca un paienjenel!) au tacut.
Totusi nu m-a tinut foarte mult impresionarea si cand am iesit de la film, m-am intrebat daca serios nu puteam face ceva mai inteligent in acele 117 minute....

Recenzie: Francesca Leonte