The dreamers, cunoscuta si sub numele de The innocents in unele tari, este o drama aparuta in 2003, in colaborare cu cu Anglia si cu Franta, regizata de Bernardo Bertolucci. Filmul este adaptarea romanului The holy innocents al lui Gilber Adair. Filmul a fost produs de catre Jeremy Thomas, iar actorii principali sunt Eva Green, Louis Garrell si Michael Pitt.
Filmul a fost distribuit de catre Fox Searchlight Pictures, 20th Century Fox. Pe ecranele Italiei, filmul ruleaza timp de 130 de minute, iar in SUA 115 minute.
Muzica de fundal a aparut si sub forma unui album, in 2004.
Desi este ciudat pentru un film despre obsesie, pasiune si posibilitati, THE DREAMERS este un proiect care s-a concretizat din intamplare, a fost pus la inceput sub semnul intrebarii si n-ar fi fost realizabil din punctul de vedere al unui alt regizor. Atunci cand Bernardo Bertolucci a pus mana pentru prima oara pe romanul lui Gilbert Adair, The Holy Innocents, tocmai se gandea la urmatorul sau proiect, si a abordat destul de circumspect aceasta poveste introspectiva despre un menage a trois desfasurat in mijlocul rebeliunilor din Parisul anilor `70. Francofil in esenta, italianul nascut in Parma s-a simtit foarte apropiat de evenimentele din acel an tulburat si a privit cu ambivalenta transpunerea lor cinematografica, gandindu-se la riscul de a vulgariza atat experientele sale cat si pe cele ale altora.
Pentru Bertolucci, poetul a carui dragoste pentru cinema a fost impulsionata de arta franceza din anii `30 si de regizorii New Wave de la sfarsitul celui de-al cincilea deceniu, acest spirit presupune un uimitor amestec de elemente. " Era ceva magic in anii `60 ", isi aminteste el, "era o vreme in care eram.....ei bine, sa spunem, visatori. Puneam pe acelasi plan cinematografia, politica, jazz-ul, rock-n-roll-ul, sexul, filosofia, drogurile, si le devoram pe toate, intr-un permanent extaz".
Bertolucci spune: "Totul incepe intr-o zi la Paris, cand eroii nostri se intalnesc. Parintii celor doi francezi au plecat in vacanta pentru o luna, asa ca pustii se inchid in casa. Au o relatie extrem de intensa, o adevarata initiere, chiar daca dureaza doar cateva zile. Stau ascunsi in casa, iar cand in cele din urma ies, deja au crescut. Au devenit adulti".
"Este un film despre calatoria lor initiatica", adauga Adair. "Este un film despre primavara: primavara din Paris, aceasta primavara a constiintei politice, dar si a corpurilor celor trei. Iar ceea ce se intampla in apartament pare a reflecta, intr-un fel, ceea ce se intampla afara." Intr-adevar, evenimentele din 1968 au multe intelesuri pentru toti cei implicati, intelesuri care nu sunt doar politice. " Oamenii ma intreaba daca acest film este despre mai `68 ", spune Bertolucci, " iar eu le spun ca da, actiunea are loc in `68, si am folosit mult din spiritul acelui an, dar nu este un film despre baricadele si luptele din strada. Se refera mai mult la intreaga experienta. Eu am fost acolo, si n-o sa uit niciodata ce s-a intamplat. Era atata speranta in toti acei tineri, n-am mai vazut niciodata asa ceva si nici nu cred c-o sa mai vad vreodata. A fost fantastica aceasta incercare de a evada in viitor, in libertate. A fost ultima oara cand s-a intamplat ceva atat de idealist, de utopic."
Pe scurt, filmul concentrează în 116 minute experienţa celor cîteva zile pe care gemenii Isabelle şi Théo le petrec în apartamentul părinţilor alături de noul lor prieten, americanul Matthew. În vreme ce afară "ţara se mişcă", această "bande a part" înaintează pe o spirală periculoasă, făcută din jocuri sentimental-erotice, din atracţii periculoase (sic) şi dorinţe ricoşate, spirală ce la final va trebui normal să se facă ţăndări. În decadentul apartament parizian al familiei, dorinţele şi speranţele celor trei tineri se reflectă în oglinzi subţiri şi ricoşează încrucişat. Isabelle e dublul feminin al lui Théo, apariţia lui Matthew îi tulbură şi pe unul şi pe celălalt şi va trebui ori pe o cale, ori pe alta să-i dezlipească şi să-i redea existenţei individuale. În apartamentul labirintic (apartament real, Bertolucci nedorind să se complice cu artificialitatea studioului), nu ştii prea bine cine trage sforile, cine e "veriga slabă", dar la final inocentul american este cel care va rupe vraja, redîndu-i pe gemeni vieţii. În miezul revoltelor de stradă se şi termină idila lor complicată, iar narcisismul se resoarbe în mijlocul mulţimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu