miercuri, 11 iunie 2008

Tragem linie, dăm premiile! (azi la 16.30h în foaierul şcolii)

1. Pagină de carte, Ruxandra Grigoraş, clasa a 10-a I
Dragii mei,

Mulţumiţi au ba, prezenţi sau nu, iată astăzi vom da seamă şi premii pentru activitatea noastră de vreo două luni şi un pic mijlocită prin ceea ce cunoaştem sub numele de blog. Iarăşi nu am vreme pentru un raport detaliat şi fidel în care să se regăsească fiecare, însă promit că va fi timp şi pentru aceasta, -mă gîndesc să mai schimbăm cîteva impresii şi în vacanţă. Pot totuşi să fac două, trei remarci cu privire la unele intervenţii care mi-au atras atenţia prin ineditul temei, argumentare, personalitate, cunoştinţe sau haz. În topul celor mai active blog-uri se află cel al clasei a 10-a H (111 articole), urmat de Caimacul nobleţii al clasei a 10-a E şi Foaie şi creion al clasei a 10-a D, cel mai inspirat nume de blog. Cea mai frumoasă variantă grafică aparţine clasei a 10-a I. În ceea ce priveşte comunicarea şi ţinuta, a 10-a C conduce în rîndul întîi aproape de clasele a 10-a I si a 10-a D -articolele au o notă personală, prezintă teme atragătoare şi cred, au fost compuse cu interes. Încercări asemănatoare s-au remarcat şi în cazul clasei a 10-a G prin contribuţii interesante (fotografii şi lucrări proprii, desene, provocări). Am notat şi cîteva nume şi autori, toate acestea însă mai apoi. Pe curînd,

prof. Bogdan Teodorescu

joi, 5 iunie 2008

Street delivery -Cum te privesc

STREET DELIVERY (ediţia 2008) eveniment organizat de Ordinul Arhitecţilor din România şi Cărturesti strada Arthur Verona (de dincolo de bdul Magheru si pana la Scoala Centrala)în zilele de 6-8 iunie 2008 strada va fi închisă traficului şi redată locuitorilor orasului!Programul evenimentului Street Delivery:http://www.streetdelivery.ro/

marți, 3 iunie 2008

The Mist (Francesca Leonte)


Negura
(The Mist)

Regia
Frank Darabont


In rolurile principale
Thomas Jane, Marcia Gay Harden


Gen
Horror



Intrebarea mea fundamentala este de ce se duc unii oameni sa vada anumite filme.Se iau dupa gen,dupa actori, dupa ora … Eu l-am ales pentru ca bineinteles vroiam horror, fiind o mare devoratoare de filme de gen. Asa ca am ochiul format si stiu cam ce astept de la un horror. A fost insa doar inca o dezamagire. Ma intreb de ce m-am dus eu sa vad “Negura” in loc sa stau sa dorm,spre exemplu sau sa imi inchipui ca ma sperii uitandu-ma la reflexia mea din oglinda. Dar in orice caz a fost o foarte proasta alegere filmul acesta.
Ideea lui ar fi cam aceasta: dupa o furtuna violenta, artistul David Drayton si locuitorii unui mic oras sunt victimele atacului unor creaturi infricosatoare, camuflate de o bizara ceata extrem de densa. Zvonurile sugereaza ca acestea sunt rezultatul unui experiment condus la baza militara din imediata apropiere. Baricadati intr-un supermarket, Drayton si grupul sau de supravietuitori trebuie sa-si rezolve problemele interne si abia apoi sa-si infrunte uniti inamicul pe care nici macar nu-l pot vedea, in afara de niste tentacule si alte formatiuni pe care le lasa in urma in schimbul celor pe care ii insfaca pur si simplu. Multa lume moare, nu se face extrem de mult sange dar destul, lumea inchisa in supermarket o ia razna si incepe sa dea vina pe un soldat si il iau la bataie;devin fanatici ai unei Biblii strambe,total gresit interpretata, cu ideea unei Apocalipse care cere varsare de sange in favoarea lui Dumnezeu. Conceptele dezvoltate in jurul acestei idei (desi total aberante) si polemicile iscate intre personaje sunt chiar interesante si astea macar dau un pic de consistenta tematica filmului.
Este totusi un film dur in opinia mea. De fapt sunt gesturi si ganduri ipotetice ale unor oameni obisnuiti in situatii limita (desi americanescul simt a dreptatii si curajului iese la iveala prin personajul Dayton care face si drege si e mare si tare, dar cred ca se poate trece peste acest aspect (oare??)); unii dintre ei vor ramane cu picioarele pe pamant insa majoritatea vor innebuni , avand in vedere nefirescul cazului si frica de necunoscut. Pana la sfarsit se va dovedi ca si acei, unii pe care ii vedeai ramand pe picioare si incercand sa se salveze vor cadea si ei pe alaturi de drum fiind parasiti toti de orice val de ratiune. Morala nu mi s-a parut fantastic de definita si bine exemplificata, lasand o idee destul de alambicata asupra starii de fapt, insa poate ca acest lucru e bun ca te lasa sa te gandesti tu singurel.
Efectele vizuale au fost foarte slabutze, creaturile din ceata aratand foarte neplauzibil, scarbos si desenate cu creionul pe monitor. Ei, nici chiar asa, exagerez dar oricum nu impresionau. Ceea ce speria era genul de filmare care nu acopera foarte bine toata privelistea si te face sa te gandesti ce o sa mai rasara din coltul drept al ecranului, lumina foarte prost aranjata (cand trebuia sa fie mai intuneric –contextul dadea asta de inteles- era prea lumina si viceversa). Coloana sonora nu a impresonat nici ea foarte mult desi in final (care da, a meritat sa vezi filmu numai pentru ultimele 5minute din el) muzica a fost destul de bine aleasa, transmitand cu destula precizie sentimentele traite de personaj si in sala de cinema pana si “durii” care faceau misto de film(“Ah, iata inca un paienjenel!) au tacut.
Totusi nu m-a tinut foarte mult impresionarea si cand am iesit de la film, m-am intrebat daca serios nu puteam face ceva mai inteligent in acele 117 minute....

Recenzie: Francesca Leonte

CUM TE PRIVESC


Vineri 6, simbata 7 si duminica 8 iunie, in parcul Gradina Icoanei va puteti intilni cu dl prof Bogdan Teodorescu -ei, nu chiar in fiecare zi-, care a colaborat in calitate de coordonator al unei echipe de cercetare in teme de dialog si etnologie cu Muzeul Taranului Roman, unde s-a lansat proiectului La taifas cu ceilalti, desfasurat pe o perioada de citeva luni. Expozitia in aer liber reprezinta numai unul din evenimentele conexe proiectului.

Filme "bune"

Este incomplet a vorbi despre filme dacă nu exemplificăm! Dintr-un articol în care scriam de ce ne plac filmele am văzut necesar acest post pentru a veni cu titluri. Nu oricare! Vreau nume de filme care te-au impresionat, care te-au făcut să vezi viaţa altfel, filme pe care nu le vei uita niciodată şi care îţi vin prima oară în minte când auzi expresia: “cele mai bune filme“. Indiferent că sunt comedii sau drame, europene sau nu. Ţinând cont că sunt foarte mulţi regizori şi au multe filme bune, pentru a evita listele kilometrice, să încercăm să ne oprim la cele reprezentative, din punctul de vedere al fiecăruia, evident!
Voi lăsa aşadar o listă cu câteva filme care mi-au plăcut foarte mult, voi reveni cu comentarii pentru fiecare în parte să spun ce anume mi-a plăcut şi de ce îl consider foarte bun. Ordinea va fi aleatoare pentru că sunt unice, fiecare cu farmecul său.
Ştiu că s-a mai scris despre filme, de regulă pe forumuri sau separat, câte un film, două pe blog. Mă gândeam că e bine să fie toate adunate pentru a şti la ce să ne uităm atunci când căutăm calitate. Topurile de pe imdb sunt realizate numai de cei care au cont pe acel site aşa că nu prea le pot lua în serios, mai ales că acolo se merge pe încasări şi premii. Aici mergem pe impresii personale, suntem în România, avem alte gusturi! Tind să cred că rafinate, mai ales că în ultima vreme am văzut comentarii interesante despre filme bune, puţin zis bune! Aşadar vine lista!
1. Stalker - Andrei Tarkovsky
2. Persona - Ingmar Bergman
3. Fight Club - David Fincher
4. Mar Adentro - Alejandro Amenabar
5. Pay it forward - Mimi Leder
6. Ordet - Carl Theodore Dreyer
7. American Beauty - Sam Mendes
8. Spring, Summer, Autumn, Winter… and Spring - Kim Ki-Duk
9. Ostrov - Pavel Lungin
10. La vita e bella - Roberto Benigni
11. Forrest Gump - Robert Zemeckis
12. Dekalog - Krzysztof Kieslowski
13. Eternal Sunshine of the Spotless Mind - Michel Gondry
Mă opresc momentan aici, realizez că sunt foarte multe. O să încerc pe parcurs să las şi direcţiile de unde pot fi ele găsite!
de Duma Alain

Contele de Monte Cristo


Avand in vedere ca acum cateva zile am terminat si romanul(care este foaarte mare dar care merita citit), m-am hotarat sa scriu despre Contele de Montele Cristo.
Regia: Kevin Reynolds
In rolurile principale: James Caviezel, Richard Harris, Guy Pearce
Ceea ce e captivant in primul rand la acest film este ca nu se bazeaza in mod special pe efecte speciale, ci pe actiune in sine(lucru pe care rar il mai intalnim la filmele comercializate).
Contele de Monte Cristo al lui Alexandre Dumas este povestea clasica a unui barbat care intra pe nedrept la inchisoare. Filmul prezinta stralucita si indelungat planificata strategie de razbunare a acestuia impotriva celor i-au inscenat vinovatia.
Chipesul marinar Edmond Dantes (interpretat de Jim Caviezel) este un tanar onest a carui viata linistita si planuri de a se casatori cu frumoasa catalana Mercedes (interpretata de Dagmara Dominczyk) sunt naruite de prietenul lui cel mai bun, Fernand (interpretat de Guy Pearce) care il inseala pentru ca o vrea pe Mercedes doar pentru el [in carte Fernand este de fapt prietenul lui Mercedes]. Inchis pe nedrept in inchisoarea din insula Chateau D'If, Edmond este prizonierul unui cosmar care dureaza timp de treisprezece de ani. Macinat de cursul nedorit pe care-l luase viata lui, el abandoneaza tot ceea ce crezuse despre bine si rau de-a lungul timpului si da frau liber gandurilor istovitoare ale razbunarii impotriva celor care l-au tradat. Cu ajutorul unui detinut nevinovat ca si el (Richard Harris), Dantes pune la cale si reuseste evadarea din inchisoare, dupa care se transforma in misteriosul si bogatul Conte de Monte Cristo. Cu o cruzime vicleana el se strecoara in mod inteligent in randurile nobilimii franceze si-i distruge in mod sistematic pe oamenii care l-au manipulat si inrobit.
Contele de Monte Cristo este diferit de versiunile anterioare. Este diferit pentru ca urmarim unele evenimente din carte mult mai fidel decat s-a facut in filmele anterioare, (care au avut initiative creative). Personajele au mai multa profunzime si urmaresc indeaproape finalul cartii.
Filmul serveste unei idei morale si anume ca razbunarea este foarte dulce, dar e nevoie de inteligenta si tarie de sine sa o duci la bun sfarsit.
Insa, oricum ar fi, cartea bate fiecare ecranizare a filmului.

What is happiness to you?


Titlul recenziei mele nu este un titlu de film, ci un anumit motiv al unuia. Vanilla Sky, film aparut in 2001, ce se incadreaza in categoria dramelor cu sfarsit ambiguu, dar si in categoria filmelor misterioase, sau poate chiar sci-fi reuneste nume mari pe platourile de la holywood: Tom Cruise, Penelope Cruz sau Cameron Diaz fiind cateva dintre ele.


Ce se intampla in Vanilla sky?

Filmul il prezinta pe David, un redactor de succes care are insa o problema mentala: visele lui sunt o proiectie a realitatii, fiind la un moment dat foarte greu sa deosebeasca viata lui reala de visele care il chinuie noapte de noapte.

O colega a lui, Julie, se indragosteste de el, iar aceasta dragoste devine o obsesie ce-l va duce pe David foarte aproape de moarte. Cand Julie afla ca el este indragostit de o italianca pe nume Sofia, Julie ajunge la disperare si hotaraste sa comita suicid chiar cu David in masina.

Julie moare pe loc insa David supravietuieste impactului (ajungand totusi sa regrete ca viata lui a continuat). Este supus unui numar foarte mare de operatii estetice, fata si una din maini necesitand reconstruire. Din pacate, accidentul a lasat urme mult prea adanci in infatisarea lui, nici macar imensa suma de bani investita in chirurgi plasticieni nu au reusit sa-l readuca la normal. Visele continuau sa-i joace feste, iar Sofia era de asemenea o alta persoana, evitandu-l din ce in ce mai mult dupa accident.

Dupa o inalnire cu Sofia si cu inca un prieten intr-un club, David lesina in drum spre casa, iar cand se trezeste a doua zi dimineata o vede pe Sofia alaturi de el. Viata lui pare sa revina la normal, reuseste chiar sa-si refaca fata si sa isi construiasca o viata alaturi de Sofia.

Cu toate ca filmul pare sa fie la final (unul fericit chiar), actiunea devine din nou ciudata in momentul in care in scena reintra Julie. David incepe sa aiba o viata neclara, fiind imposibil pentru el sa-si dea seama cand traieste in vis si cand nu. Un moment foarte ciudat este atunci cand un tip aparent necunoscut ii spune ca ar putea sa faca absolut orice cu lumea din jurul lui, iar cand David spune ca si-ar dori ca toata lumea sa taca, toate persoanele din localul in care se afla au incremenit.

In continuare, David este acuzat ca o maltrateaza pe Sofia, chiar daca el nu-si aminteste asa ceva, ajunge sa o vada pe Julie in locul Sofiei de mai multe ori si pana la urma o ucide pe Sofia, parandu-i-se ca, de fapt, alaturi de el era Julie.

In inchisoare incearca sa puna totul cap la cap cu avocatul sau, insa realizeaza si el ca are o problema mentala, pentru ca isi aminteste exact ca a ucis-o pe Julie, dupa care a vazut-o moarta pe Sofia.


Incheierea

David vede un pliant al unei firme care promitea ca le ofera oamenilor ocazia de a-si trai visele si isi aminteste ca semnase un contract cu ei. Tipul necunoscut care i-a spus ca poate manipula oamenii cum vrea el se dovedeste a fi "suportul tehnic" al lui David si ii spune totul despre viata lui. Se pare ca din momentul in care a lesinat pe strada si s-a trezit apoi alaturi de Sofia a inceput o viata a viselor, insa subconstientul i-a jucat cateva feste, risc pe care si l-ar fi asumat in momentul semnarii contractului. In realitate, David se trezise a doua zi pe aceeasi strada, plecase si la scurt timp murise.

Dupa ce pune cap la cap intraga poveste a vietii lui, delimiteaza momentele de visare si de realitate, David doreste sa revina la viata lui normala (momentul nu este precizat, ceea ce lasa o anumita doza de subiectivism filmului si, bineinteles, intrebarea "dar cand se intampla asta?"), asa ca se arunca din turnul companiei de vise.


Final ambiguu?

Ultima scena: David isi deschide ochii (nu se arata daca fata lui era normala sau nu) si o voce feminina ii spune sa se trezeasca (replica "wake up, David" este spusa si de Julie si de Sofia de mai multe ori in film, deci nu prea poti sa iti dai seama care dintre ele ii spune asta).


Interpretare personala

Eu as spune ca David si-a reluat viata din momentul in care a lesinat si ca Sofia este cea care il trezeste, exact ca in visul lui (dar acum: ce e cu povestea in care el in viata reala a murit? nu stiu) si ca de fapt el ar fi ajuns sa traiasca viata pe care a visat-o chiar si fara acel contract si probabil si fara problemele de subconstient. Dupa cum am spus, este vorba de o mare doza de subiectivism si de felul de interpretare al fiecaruia.


De ce mi-a placut Vanilla sky?

Mi-a placut jocul de-a realitatea foarte foarte mult...mi-a placut faptul ca este un film la care trebuie sa fii foarte atent si pe care trebuie sa-l vezi pana la sfarsit ca sa il poti intelege. In prima ora, chiar prima ora si jumatate, e imposibil sa intelegi exact despre ce este vorba pentru ca scenele sunt de trei tipuri: scene care arata viata reala, scene in care David viseaza si scene in care el este la inchisoare (de fapt, el povesteste tot ce s-a intamplat avocatului, insa spectatorului ii este dezvaluit acest lucru in ultimele 15minute de film, sau asa ceva).

Ca sa spun de ce mi-a placut intr-o propozitie cat mai simpla, voi spune ca Vanilla Sky este genul de film care iti capteaza atentia mai mult decat oricare film pe care l-am vazut eu pana acum.

Obosesti sa tii pasul cu actiunea si personajele. Dar merita!


De ce Vanilla Sky?

Vanilla Sky era un tablou (preferatul mamei lui David) care ilustra un cer aproape ireal, peisaj care l-a influentat si pe David in alcatuirea vietii lui perfecte, dar si cerul sub care a renuntat la aceasta, aruncandu-se din turn.


"every passing moment is another chance to turn it all around"