Tom Abercrombie

Anii trecuti am citit un articol in National Geographic ce m-a impresionat foarte mult, despre unul din fotografii revistei, Tom Abercrombie.
T. Abercrombie a fost unul din cei mai importanti colaboratori ai revistei,
alturandu-se staffului in 1956, si primind in anul 1959 premiul "Fotograful anului".

A calatorit in intreaga lume, fotografiind peisaje naturale sau urbane, dar mai ales oamenii
ce ii intalnea in cale, astfel infatisand diversele culturi prin care a fost vizitator.
Aici gasiti cateva din pozele sale: http://ngm.nationalgeographic.com/ngm/0608/feature5/multimedia.html
T. Abercrombie avea un spirit de explorator si de aventurier, trecand prin diferite intamplari:
supravietuieste unei prabusiri cu avionul; reuseste sa scape de o banda amenintatoare din Cambodgia
pacalindu-i ca este francez (altfel ar fi fost omorat); in 1957 este primul jurnalist care pune piciorul pe Polul
Sud si ajunge la o statie stiintifica de acolo.

Dupa 1965, scrie articole frecvent despre lumea araba, calatoreste des in tarile islamice,
ajunge expertul revistei in subiectul Orientului Mijlociu, si chiar se converteste la religia musulmana.

Mai tarziu in cariera sa se orienteaza spre scris, fotografiile fiind facute mai mult de sotia sa, Marilyn.
Ultimul articol pentru revista a fost unul legat de impartirea Cehoslovaciei in 1992. Urmatorul an se retrage in Maryland cu sotia sa,
construieste o barca, navigheaza, si este invitat ca profesor in departamentul de geografie la Universitatea George Washington.
T. Abercrombie decedeaza pe 3 aprilie 2006 in urma unor complicatii la o operatie pe inima deschisa.

Ce spun prietenii lui despre Tom?
Cal Olson: "He was the best news photographer I ever knew: enthusiastic, innovative, inquisitive,
and possessing superlative news sense. A good troop."
J. Bruce Baumann: "He toured the world like most of us would take a Sunday drive. I remember being in awe of his ability
to make wonderful pictures,write with the best of them, and devour what life had to offer.
If you added the fact that he spoke something like a half dozen languages, it made him seem like
a genius in our midst. That much talent scared the hell out of me."
Bruce Dale: “Some time ago, while flying with Joe Judge and a bush pilot to a remote part of Alaska, we came to a mountain range enshrouded
in clouds. We circled for a while waiting for the clouds to lift when I noticed a small cabin on a lake below us.
Smoke was coming from the chimney. I suggested we land to kill some time and find out who lived there.
As our seaplane taxied towards the cabin, an old-timer stood on shore and beckoned us to come in. He was
the perfect stereotype of an Alaskan homesteader or trapper. I mean – this was really wilderness. Outside
his cabin in the trees was a large cache where he kept his supplies. I thought, Wow! What a find! He
invited us inside and he had coffee and a bowl of freshly baked cookies waiting – as though he were expecting us.
I wondered to myself if he ever heard of National Geographic. Finally, I could not contain myself and asked him
if he ever heard of the Geographic. He replied, ‘Heck yes, how’s my good friend Tom Abercrombie?’”

Filmul=arta

In afara de muzica filmele sunt a doua forma de arta care ma pasioneaza.Despre film va voi vorbi.Filmele de calitate din ziua de azi sunt rare de aceea eu o consider o arta pe cale de disparitie asta din perspectiva in care putem privi un film ca pe o opera de arta sau cel putin o arta.Dupa premiza banii strica tot nici fimul nu putea fi ocolit.Ati vazut vreun film from the "silent era".Un film care nu costa dar care la fel de bine putea fi transformat intro capodopera, acest lucru intamplandu-se mult mai des decat acum.Azi un film pe placul publicului consta tot intr-o arta dar nu cea a cinematografiei... arta efectelor speciale, explozii, busituri, batai pe acoperisuri si personaje principale care nu mor niciodata...filmele tind sa numai aiba nici un mesaj cu substanta... ideea principala se reduce in 90% din cazuri intr-o invatatura data de parinti copiilor in jurul varstei de 4-5 ani: ala bun castiga...care sa fie motivul pentru simplitatea asta din filme? pentru prostia din filme... oare chiar am involuat noi atat de mult... eu zic ca e din cauza americanilor da ma rog asta e alt subiect :))... binenteles intotdeauna au existat producatori de film(regizori,scenografi) slabi (un film foarte bun pe subiectul asta Ed Wood) dar totusi numarul de filme de calitate media lor a scazut foarte mult si daca stam sa ne uitam putin la cele ramase vedem ca apartin tot producatorilor din vechea generatie.Ce film recent putem considera ca fiind o piatra de temelie a cinematografiei? in ultimii 5 ani... dupa parerea mea ar fi poate unul singur...The Departed...filmul spre deosebire de alta forme de arta poate reprezenta mult mai explicit un mesaj decat o sculptura sau un tablou...aici e si de pierdut... intr-un film ti se dezvaluie tot... in opinia unui singur om,a regizorului... o carte de exemplu te lasa sa-ti imaginezi, sa-ti construiesti singur universul artei... cineva zicea ca o carte iti ofera un univers mult mai vast decat un film si o carte ar trebui sa fie preferata in dauna unui film inspirat de aceeasi carte dar cum timpul inseamna bani si cum ne e mai usor sa vizionam fara vreun efort intotdeauna vom prefera filmu... asta nu inseamna ca filmul nu poate sa fie si o sursa de ceva bun...eu consider cinematografia o arta in care operele pot fi mai mult sau mai putin bune dar care atunci cand reusesc sa atinga maretia unei capodopere o fac la fel de mult ca si in orice alta ramura a artei ca: pictura sau sculptura :D

Banii Dezvaluie Istoria

             Fara indoiala ca una din tarile mele preferate este Egiptul, o tara situata pe malurile fluviului Nil, lasand aproximativ 95% din teritoriu neexplorat: desertul.

             Egiptul m-a fascinat dintotdeauna, de cand am auzit prima oara de el, am impresia - si asta a fost acum destul de mult timp. Prin urmare, cand a aparut oportunitatea pentru familia mea si pentru mine de a-l vizita nu as fi putut fi mai fericita! In sfarsit urma sa vizitez aceasta tara fascinanta si misterioasa!

             Nu statusem acolo prea mult timp pana sa-mi dau seama ca nu Egiptul era cel care m-a captivat, ci Egiptul Antic - da, este o diferenta, nu aveti idee cat de mare ... Egiptul care a fost candva - templele, sanctuarele, piramidele ... ruine prafuite peste alte ruine prafuite, fantome ale grandorii majestice si a splendorii uimitoare a ceea ce au fost candva. In acele vremuri tara era condusa de catre Faraoni, care se credeau a fi progeniturile zeilor si zeitelor, venerati de supusi, conducandu-si tara in pace si prosperitate. Acum cateva decenii insa acesti conducatori infricosatori erau "treated as a joke" de catre egipteni.  Acestia le-au desecrat mormintele si templele pentru a le folosi ca locuri de unde furnizau pietre pentru casele, moscheele si alte cladiri pe care doreau sa le construiasca. Au tratat Piatra de la Rossetta (singura relicva supravietuitoare a acelei vremi, care a permis descifrarea hieroglifelor) cu cea mai mare nepasare: au utilizat-o ca modalitate de a sustine zidul unui templu care statea sa cada. 

             Egiptenii nu aveau deloc respect pentru monumentele antice ce au supravietuit mileniilor, pana cand nu au realizat implicatiile financiare ale acestora. Ceea ce ei considerau ca fiind o ruina nefolositoare era privita de catre englezi si francezi ca fiind o comoara nepretuita in schimbul careia ar fi fost fericiti sa de desparta de o mica avere. Negustori innascuti, egiptenii au considerat acest schimb un business foarte infloritor - gramezi de praf si ruine si cadavre pentru sume enorme de bani ... cine ar fi crezut?  Ceea ce nu puteau vinde au transformat in destinatii turistice - nu prea puteau da la schimb Marile Piramide, spre exemplu. Prin urmare, foarte multe persoane din lumea intreaga au calatorit in Egipt pentru a vedea monumentele atemporale, facandu-i pe egipteni mai fericiti cu fiecare bacsis, aaa, pardon, vizita. 

             Parerea mea e ca egiptenii sunt usor de corupt, lucru benefic pentru umanitate: cu cat sunt ei mai lacomi cu atat devenim noi mai culti - din punct de vedere al Egiptului Antic, evident, dar e si asta ceva ...

Arta imbalsamarii

Arta extinsa la limite pana devine ritual. Un moment in care cadavrele devin, prin imbalsamare -arta. Cultul mortii.



Ce sunt mumiile?
Cuvantul mumie,nu este de origine egipteana,asa cum s-ar crede.El vine din cuvantul arabic mumiyah. De cele mai multe ori mumiile ne sunt prezentate ca niste corpuri infasurate in panza si ingropate adanc in niste piramide.
O mumie este corpul unei persoane(sau al unui animal)care s-a pastrat dupa moarte.In mod normal,dupa moarte, bacteriile si alti germeni patogeni mananca tesuturile moi(precum muschii si pieea)lasand doar oasele.Acest lucru se intampla doar in prezenta apei. Daca dupa moarte,din corp este extrasa toata apa, atunci corpul se conserva si devine mumie. Corpul se poate conserva asa de bine,incat ne putem da seama cu usurinta cum arata acea persoana cand se afla in viata. Mumiile se pot forma pe cale naturala sau pot fi facute de om. Cele pe cale naturala se datoreaza in cea mai mare parte conditiilor climatice(in conditii de frig sau caldura extrema, si in conditii de fum intens).
Egiptenii au inceput sa-si mumifice mortii in preajma anului 2600 i.e.n iar de-a lungul timpului aceatsa tehnica a evoluat foarte mult. Mumificarea a atins cote maxime in perioada anilor 1570-1070 i.e.n,dar in special pe timpul lui Tutankhamon. Mumificarea se facea atat de bine,incat chiar si dupa 4000 de ani, oamenii de stiinta pot preleva monstre de ADN sau alte tesuturi.
Sarcina de a mumifica faraonul sau alte persoane imoprtante, revenea doar Inaltilor preoti,care erau ajutati de cei mai credinciosi preoti ai lor.

Mumificarea intervenea atunci cand persoana decedata era o mare personalitate,un mare conducator sau faraon. Mumificarea in Egiptul antic era un proces indelungat si foarte costisitor. De la cap la coada erau necesare aproximativ 70 de zile(dupa parerea mea foarte mult avand in vedere clima si faptul ca, corpul se descompunea rapid) pentru a imbalsama un corp neinsufletit.Tinand cont de faptul ca egiptenii credeau ca mumificarea reprezinta un pas deosebit de important in viata de dupa moarte,puntea de legatura dintre viata si viata de dupa,ei, dupa cum isi permiteau se inmormatau sau mumificau cat mai fastuos.Faraonii,despre care se credea ca devin zei, dupa moarte,aveau parte de cea mai mare si mai pompoasa ceremonie si mumificare .


Dar care era ritualul in sine? Atat de bine pastrat, transmis din generatie in generatie




Arta egipteana de mumificare este alcatuita din mai multe etape:
Pimul pas era spalarea si purificarea religioasa a cadavrului.
In cel de-al doilea pas trebuiau indepartate organele interne.In partea stanga a copului se facea o mica incizie de circa 10 cm prin care erau scoase intestinele, stomacul, ficatul, si plamanii.
Fiecare dintre aceste organe erau apoi separat uscate in natron, pentru a descuraja astfel bacteriile.
Dupa aceea aceste organe erau infasurate individual in fasii lungi de panza,dupa care erau puse in cate un vas (fiecare dintre cele 4 vase reprezentand pe cate unul dintre cei 4 fii ai lui Horus. Acestea erau aranjate dupa cum urmeaza: in vasul Qebehsenuef, vasul cu cap de soim, erau asezate intestinele; in vasul Duamutef, vasul cu cap de sacal, era asezat stomacul; in vasul Hapy, vasul cu cap de babuin erau asezati plamanii, iar in vasul Imsety, vasul cu cap de om era asezat ficatul.
Cavitatea era umpluta cu natron (o sare care se gasea din abundenta pe malurile Nilului si care este compusa din sare, bicarbonat de sodiu, carbonat de sodiu si sulfat de sodiu),iar creierul era scos din cavitatea craniana prin nas, cu ajutorul a doua bete lungi. Ei spargeau osul despartitor dintre nas si craniu si introduceau pe acolo cele "doua bete". Atat de mult agitau si mestecau creierul in interior, pana cand acesta se lichefia si curgea afara, prin cavitatea nazala. El nefiind imoprtant era probabil aruncat.
Dupa acest pas, corpul era asezat pe o masa de imbalsamare unde era in totalitate acoperit cu natron. Acest pas dura 40 de zile. Dupa acele 40 de zile, corpul era curatat de natron, cavitatea corpului era unmpluta cu diferite ierburi sau panza, iar corpul era in totalitate uns cu uleiuri speciale (mir,vin de palmier,ulei de cafor), care aveau proprietati anti-bacterine. Dupa ce si acest pas a fost efectuat mumia era infasurata in benzi textile lungi de cativa metri. Aceste benzi erau lipite intre ele cu ajutorul unor rasini, de pin, de brad sau ceara de albine. Fiecare mumie avea un anumit miros.
In acelasi timp, tamplarii lucrau la unul sau mai multe sarcofage. De obicei se faceau mai multe sarcofage,pentru ca apoi sa se aleaga cel mai bun, cel care se potrivea cel mai bine. Dupa ce sacofagele erau terminate intrau in scena decoratorii. Pictura fina care se gaseste pe sarcofage era rareori facuta direct pe lemn.


Tehnica mumificarii s-a dezvoltat odata cu tehnica parfumurilor, esteticii si chiar arhitecturii.


Dedicatie, atentie, credinta, traditie, ritual. ARTA

Si cel mai incredibil, inestetic si inspaimantator lucru poate deveni ARTA

*imi pare rau pt cei carora acest articol le-a provocat o usoara stare de greata sau lipsa apetitului(as fi pus poze cu mumii, dar cred ca ar fi fost prea mult)

Arta ceaiului

Si lucrurile obisnuite, banale, pot deveni arta si pot avea o istorie proprie.

Ceaiul verde a fost introdus din China in Japonia in secolul al VI-lea d.Hr., ca o marfa de contrabanda. Aici el s-a raspandit rapid devenind o componenta a vietii de zi cu zi, care in prezent nici nu mai poate fi conceputa in lipsa lui.
Initial, ceaiul era preparat de anumiti calugari in cadrul unui ritual foarte strict, fiind oferit in timpul pauzelor de meditatie a maestrului si discipolilor lui. Fiecare operatiune din ceremonia ceaiului simbolizeaza o anumita idee filozofica si reprezinta o punte de legatura intre aspectele religioase si cele estetice.

Initial, motivul pentru care toti mergeau la ceainarie nu avea nimic de a face cu ceaiul, care era doar o scuza. Tinerii se adunau ca sa cante la instrumente si sa se bucure de performantele lor sau doar de companie. Printre cei bogati, bautul ceaiului ca arta s-a ridicat la noi standarde si mici ceainarii erau incluse in multe gradini pe care oficialii le construiau. Ceremonia ceaiului a fost preluata rapid de cercurile aristocratice si transformata intr-un eveniment de societate.

Ca multe alte arte din Japonia antica, ceremonia este privita ca mijloc de iluminare; cu alte cuvinte, este partea centrala a Chado, sau „Calea Ceaiului”. Este originara din China, dar acolo obieciul s-a stins; insa combinat cu elemente Zen, ramane o parte fascinanta a culturii japoneze.
Ea a dezvoltat nu numai ceramica si casele ceaiului, ci si arta aranjarii florilor si caligrafia.

Dar in ce consta aceasta procesiune?
1. Ceremonia implica intotdeauna o gazda si mai multi invitati. Poate fi tinuta in alcovul camerei principale, dar cei care isi pot permite pot construi o casa pentru ceai cu gradina. 2. Musafirii se spala pe maini si pe gura inainte de a intra in casa ceaiului, iar inauntru manifesta respectul, umilinta si egalitatea prin scurte ingenunchieri.
3. Gazda si oaspetele de onoare se aseaza apoi pe o rogojina asternuta pe jos, iar ceilalti musafiri pe alta rogojina. Ustensilele si vasele necesare se pun pe a treia rogojina, in timp ce a patra ramane libera, fiind asezata dinaintea unei nise unde se afla un obiect de arta caruia i se arata un respect deosebit pe durata ceremoniei. In fine o ultima rogojina, mai mica decat celelalte, este asezata in fata unei vetre fixata in podea si pe care gazda incalzeste apa. In afara de vase, mai sunt necesare o caldare de apa, un caus, o lingurita pentru ceai, cutia de ceai si o maturica speciala de bambus.
Apoi, una cate una, gazda toarna niste pudra de ceai verde (Matcha) in castroanele ceramice pentru ceai si amesteca cu apa firbinte. Ceaiul devine consistent si spumos, iar gazda ofera fiecarui oaspete castronul sau pentru a sorbi din ele.
4. Pe durata pregatirii ceaiului domneste o liniste absoluta, dar cat timp se bea, se pot auzi discutii in soapta si cuvinte admirative la adresa obiectului pretios din nisa. Fara mancare ceremonia ceaiului dureaza cca o ora.


Ce ziceti, devenim si noi adeptii artei ceaiului?

Memento Mori?

Totul atârnă de la un început foarte mic. Începutul e jumătatea întregului.
Nimeni nu-si mai pune intrebarea de unde a inceput totul? Pentru a putea intelege prezentul trebuie sa intelegi intai trecutul.

V-ati intrebat vreodata de unde a aparut arta? Sau care au fost manifestarile ei? Dar ati reusit oare sa vedeti dincolo de aparente?

Pe Valea Nilului, stransa intre maluri inalte si stancoase, s-a faurit, cu multe milenii inaintea erei noastre, o veche civilizatie a lumii mediteraneene, cea a Egiptului antic. A fost cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, inzestrat cu o administratie, o fiscalitate, o justitie si o armata comparabile cu cele ce au luat nastere mai apoi in toate tarile. Arta era dominata de legile heratice. Arta, dintotdeauna, a fost considerata de vechii egipteni un simbol solar si intruchipare a perfectiunii, regalitatii si divinitatii, norocului, bogatiei, fericirii.

Si totusi, instrumentele folosite nu le permiteau sa realizeze unghiuri perfecte sau aproape perfecte de 90 de grade(Colturile piramidelor au unghiuri cuprinse intre 89 si 91 de grade). Modul de suprapunere a blocurilor de piatra ramane inca un mister(desi se presupune ca s-a facut cu ajutorul sclavilor sau parghiilor-dar Forţa umană nu este suficientă, indiferent de numărul de trăgători, să tragă un bloc de piatră de câteva tone pe un plan înclinat de 20 de grade). In piramida lui Keops toate pietrele din interior se potrivesc aşa de bine, încât nu poţi strecura nici un card între ele. Sarcofagul este orientat conform direcţiilor busolei şi este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră, iar fiecare piramida are varful si respectiv camera mortuara indreptate perfect spre anumite constelatii.
Asta numai in materie de arhitectura care reprezinta principala arta consacrata egipteana. De ce forma de piramida in primul rand? Ceea ce se remarca este cultul bradului[etern verde]-China, Egipt, unele civilizatii amerindiene vedeau piramida ca pe o reprezentare a acestui copac, avand in vedere ca el nu exista in nici una din regiunile unde gasim piramide. Sau cum explicam ca pe peretii unor temple apare exact reprezentarea unui bec?
Şi totuşi piramida există, poate fi văzută, pipăită, dar nimeni nu poate spune cu certitudine CUM, DE CINE şi CÂND a fost construită[Învăţaţii Egiptului antic spuneau că piramida a fost acolo dintotdeauna, prin celebra zicală "omul se teme de Timp, dar Timpul se teme de Marea Piramidă"].


Elemente deosebit de interesante pot fi remarcate la celebra pictura murala(datata ca fiind de acum 3000-5000 ani) "Doamna Alba" descoperita in Africa de S-V intr-o pestera de pe un munte din desertul Namib, in care se imbina stilurile egiptean, cantabric, cretan si hoggarian. Oamenii(albi si negri) sunt redati numai din profil, invesmantati sumar sau purtand doar podoabe si arme, putandu-se observa fb amanuntele anatomice. Insa figura centrala, o femeie alba, este imbracata in pulover pe gat si cu maneci, pantaloni stramti, manusi, jartiere, ciorapi, pantofi si are parul(rosu) prins intr-o plasa cu diamante(?)[oare bosimanii citeu reviste de moda acum 5000 de ani?:))]. Cum se poate explica ca oamenii purtau imbracaminte asemanatoare cu cea actuala, insa ei sunt gasiti numai in blanuri si piei de animale?

Pictura rupestra: astronautul. In pictura rupestra oamenii sunt reprezentati stangaci, din profil. Atunci cum se face ca pe toate continentele au fost descoperite reprezentari ale unor fiinte umane purtand haine greoaie si avand casti ciudate, costumatii care seamana inexplicabil de mult cu imbracamintea actuala a astronautilor.


In seria arta inexplicabila amintim de faimosul Stonehenge. Calendar? Ceas? Nu se stie...



Mai sunt multe exemple de dat, insa din lipsa de spatiu si timp le postez doar pe astea. Concluziile sunt doua: arta nu are un inceput(probabil nu va avea nici un sfarsit) si nici o explicatie cunoscuta, insa poate sa dea raspunsuri cand nimic altceva nu mai poate. Cand noi nu o sa mai fim, ceea ce am realizat va ramane.

In incheiere sper ca v-am pus un pic creierul pe bigudiuri si v-am facut sa va puneti cateva intrebari... Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici va rog sa scuzati faptul ca unele date sunt aproximate, insa se bazeaza pe niste carti pe care le-am citit acum un an(Dan Apostol) si am scris ce am retinut. Probabil ca o sa revin cu mai multe date

TITLUL ... LA SFARSIT ...

              Ce relevanta are arta in viata oamenilor? Ea reprezinta aproape intreaga evolutie culturala a mintii umane. De cand muzica a fost intai descoperita pana in epoca picturii, sculpturii si a literaturii si pana la artele mai contemporane sa zicem, spre exemplu baletul, teatrul si cinematograful, lumea artei a starnit imaginatia si curiozitatea oamenilor. 

              Anumite persoane sustin ca anumite "sectiuni" ale artei sunt doar pentru un numar select de oameni, insa parerea mea este ca, desi nu toata lumea are talentul necesar pentru a "crea" arta, toti o putem aprecia daca nu chiar intelege. Problema e ca adesea incercam atat de mult sa o intelegem incat uitam sa o apreciem; sa apreciem frumusetea artei in sine, nu neaparat sa intelegem si ce reprezinta - nimeni nu poate sti ce e in mintea artistului mai bine ca artistul. Toate clasele sociale indiferent de rang sau de resursele financiare sunt intr-un fel sau altul influentate de arta. 

              Pictura si sculptura sunt poate primul lucru care vine de obicei in mintea unei persoane cand aude cuvantul "arta", insa si cinematografia poate fi considerata ca fiind arta. La fel si literatura. Imaginati-va unde am fi daca nu ar exista cuvantul scris sau filmul. Am putea afirma ca tineretul din ziua de azi participa foarte des la activitatile culturale prin simplul fapt ca se duc la cinema [paranteza mai lunga: bineinteles, aici intervine si filmul vizionat, exista atat de multe filme, unele de duzina, mai proaste ca altele de stai si te miri cum s-ar putea face unul mai prost si pac! il vezi ca apare saptamana urmatoare; exista de asemenea filmele bune care devin din ce in ce mai rare creand o invers proportionalitate intre calitate si evolutia tehnologica (lumini, sunet, efecte speciale) - cate filme nu sunt excelente din punctul asta de vedere insa lasa de dorit ca esenta ...; asa ca stau si ma intreb cum se pot numi toate filme .. cum pot ele face parte din aceeasi tagma? as mai putea scrie un articol intreg despre asta; inchid lunga paranteza].

               Lansand la o parte muzica, cinematografia si literatura, ar mai trebui sa mergeti la un muzeu din cand in cand, hai, treaca de la voi, asa de bun simt, macar de cultura generala, chiar daca nu sunteti direct interesati.  Numai grandoarea unui muzeu si atmosfera generata de atatea opere care au supravietuit in timp trebuie sa trezeasca ceva in sufletul unei persoane (vorbesc aici de Luvru, The British Museum, Prado etc.) 

              La fel si cu sculptura; poate ca nu va face o deosebita placere sa va uitati la niste omuleti monumentali facuti din marmura, insa ceea ce trebuie luat in considerare este faptul ca niste persoane au realizat asa ceva secole in urma ... Cat despre muzica, cea clasica nu mai este la fel de ascultata in ziua de azi (hai sa nu zic apreciata, chiar nu poti avea gusturi in muzica daca nu poti aprecia adevarata muzica clasica, oricat de rar ai asculta-o). Ganditi-va insa ca daca nu s-ar fi inceput cu muzica clasica nu s-ar fi ajuns la muzica din ziua de azi (hai sa ne oprim la aia pana in anii '90 va rog eu, dupa aia au cam inceput sa bata campii) si - cel mai important - nu s-ar fi ajuns la instrumentul indispensabil aproape pentru zilele noastre: chitara electrica! Oricum, muzica clasica este preferabila oricarei asa-numite "melodii" (numai melodie nu e) realizate pe calculator. 

                     Literatura ... Putem spune linistiti ca stim sa scriem si sa citim, insa acum cateva secole acesta era un privilegiu acordat numai persoanelor de rang inalt, nobililor, familiei regale, preotilor etc. Cuvantul scris reprezinta "rasaritul" epocii ratiunii, de unde practic a (re)inceput totul. If that's not art then I don't know what is ... 

                     Ma tot uitam amuzata pe aici la entry-urile colegilor mei, am vazut vreo cateva care incepeau cu "Ce e arta?" sau cum iti explici arta, in fine, chestii de genul asta si mi-am zis ca nu o sa scriu nimic similar, nu o sa incerc sa dau definitia artei, sau exemple de arta ... Intentionam sa scriu o cronica despre "Fantoma de la Opera", musical-ul meu preferat [live, nu film] fara sa fac vreo referire cat de mica la arta ... pur si simplu sa-mi vad musical-ul laudat pe blog, atata tot. Insa se pare ca am utilizat cuvantul "arta" mai mult ca oricine pe blogul asta, atata va trebuie sa nu cititi ce am scris, pentru voi am scris in al doilea rand! (primul e 10-le ala, domn' profesor, nu puteti zice ca nu m-am straduit - chiar imi face placere sa iau nota scriind despre ceva care imi place :D ). 

                      A propos, de ce se numeste blogul "Trist dar Adevarat"? Ce-am scris eu aici nu-i nici trist si poate nici adevarat, cine stie ... 

                     

Arta in perioada comunista

"Cosaşi odihnindu-se" de Camil Ressu

"Muncitorul şi colhoznica" de Vera Muhina




Probabil va intrebati de ce va exasperez si pe blog-ul de la desen cu istoria,dar de aceasta data este doar o recenzie a unui film care a reusit sa imbine istoria cu arta.Ei bine, de curand am vazut un film numit "Marele jaf comunist",regizat de Alexandru Solomon, care avea ca subiect jaful asupra "Bancii de Stat"(banca unica din perioada comunista) din 1959. La baza acestui film sta un altul."Reconstituirea",in care cei care au fost suspectati si condamnati de comunism isi joaca rolurile pt a reconstitui jaful asupra bancii.Exact asta mi s-a parut cel mai interesant ... suspectii sau vinovatii au jucat intr-un film artistic care cuprindea reconstituirea jafului,pas cu pas, din momentul planuirii acestuia pana la realizare,momentul procesului si finalul condamnatilor- executarea. Foarte interesant mi s-a parut si faptul ca filmul initial,"Reconstituirea", a fost realizat pentru a se difuza membrilor partidului,dar au reusit sa il vizioneze si persoane straine.
Astfel descoperim faptul ca regimul comunist s-a folosit de mijloacele de exprimare artistica pt a cultiva si intretine teroarea si pt promovarea ideologiei regimului. Atât în pictură, cât şi în sculptură temele predominante erau muncitorii din fabrici şi ţăranii, figurile conducătorilor Lenin şi Stalin,dar si ale altor dictatori ai regimului, scene cu caracter revoluţionar sau din viaţa zilnică. Reperul oferit artistilor in cazul artei realiste era reprezentat operele lui Ilia Efimovici Repin.
Reprezentanţi tipici ai acestui stil au fost pictorii Serghei Gherasimov ("Sărbătoare în colhoz", 1937), Aleksander Gherasimov ("Stalin şi Voroşilov în Kremlin", 1938), Boris Vladimirski ("Trandafiri pentru Stalin", 1949), Mihail Nesterov şi sculptoriţa Vera Muhina ("Muncitorul şi colhoznica", 1937).
In Romania s-a infiintat "Cooperativa Artiştilor Plastici" in 1949, deoarece se considera ca arta era un "formalism burghez".Astfel pictorii romani sunt nevoiti sa urmeze noile motive impuse de comunism:muncitorul,conducatorul de stat sau orice motiv care promova regimul. Desi au fost nevoiti sa se supuna temelor conventionale doctrinei,datorita talentului lor exceptional,se remarca pictori cum ar fi Camil Ressu (Semnarea apelului pentru pace), Alexandru Ciucurencu (1 Mai, Ana Ipătescu), Corneliu Baba (Oţelari).Alti reprezentanti ai realismului socialist sunt Theodor Harşia,Iulia Hălăucescu,Brăduţ Covaliu etc.

Trandafiri pentru Stalin de Boris Vladimirski