Oldboy

De ceva timp am tot auzit despre filmul asta si m-am decis sa vad de ce se tot vorbeste despre el.Nu ma asteptam sa fie mare lucru si nici acum nu-mi vine sa cred cum de am putut sa fiu atat de ignorant.Filmul incepe relativ incet,Oh Dae-Su,un om de afaceri coreean ce se plimba beat pe strazile Seoulului in Craciunul anului 1986 este arestat pentru tulburarea linistii publice,iar dupa o cearta amuzanta cu un cuplu in sectia de politie este luat de catre fratele sau si apoi rapit.In urmatorii 15 ani el va trai intr-o garsoniera murdara,sedat,inscenat cu crima sotiei si supravegheat in permanenta,perioada in care isi va antrena trupul si mintea pentru a afla cine si de ce l-a rapit.Dupa ce a reusit sa fuga si sa ajunga pe acoperisul cladirii in care a fost inchis,reuseste sa ajute un om sa se sinucida(da,am scris bine),dupa ce i-a povestit tragedia vietii sale si deviza filmului:"Chiar daca sunt o bestie,nu am si eu dreptul de a trai?",dar refuza sa o asculte pe a lui.Restul povestii n-are rost sa fie dezvaluita,intrucat ar strica totul.

Dupa introducerea asta mai lunga sper ca v-ati dat seama ca filmul acesta nu este unul obisnuit.Aparut in 2003 in Coreea de Sud,a reusit sa castige mai multe premii importante,printre care si Le Grand Prix la Cannes,al 2-lea premiu ca importanta al festivalului dupa Palme d'Or,o performanta remarcabila pentru un film care la prima vedere pare doar lung,violent,intortocheat dar apoi arata o poveste interesanta si originala,ce pune la incercare si sentimentele spectatorilor,cativa actori geniali.Pe scurt un tur de forta al cinematografiei,dar care nu este recomandat celor mai sensibili,din cauza unor scene mai extrem,sau ca sa citez din D-l profesor"de baiat mai mare".Totusi,daca vreti sa vedeti ceva inedit si interesant si credeti ca rezistati,v-il recomand cu cea mai mare caldura.Pentru mine cel putin a meritat si sper sa incercati macar sa-l vedeti.

Puncte forte:povestea,actorii,scena luptei
Puncte slabe:poate fi prea lung sau prea scurt.depinde daca o sa va placa sau nu

Nota mea:10/10
PS:Imi pare rau ca am postat abia acum,dar contul vechi nu mai merge si a trebuit sa ma chinui cu altul

Tu pliezi hartii?

Este uimitor ce pot face unii oameni cu o simpla bucata de hartie!










Make A Kawasaki Rose - video powered by Metacafe



Origami (din japoneză 折り紙 origami, hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsufleţite sau forme decorative abstracte.

Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziţii până la compoziţii extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unităţi origami pentru a forma un poliedru, precum şi reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subţire la cea groasă, precum şi hârtia velină a revistelor sau hârtia de împachetat.











Arta origami a fost creată în baza aceleaşi estetici care a stat la baza ceremoniei ceaiului (cha no yu).



Pe lângă valoarea estetică, arta origami mai are, în viaţa cotidiană, şi una utilitară în vestimentaţie (broşe, ornamente de păr) şi decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemânarea meşteşugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, şerveţele ornamentale.











În România, arta plierii hârtiei este încă considerată a face parte doar din segmentul disciplinelor pedagogice care dezvoltă îndemânarea, uitându-se, poate din ignoranţă, de latura spirituală pe care această artă o are în ţara ei de origine, Japonia.

Incursiune in Transilvania

Era evident faptul ca articolul meu va avea o oarecare legatura cu Ardealul,doar este patria mea si locul meu de bastina, pe pamant ardelenesc am facut primii pasi in viata,asadar avand in vedere si faptul ca in vacanta de Paste mi-am vizitat locul natal,facand si un tur prin patria mea,am remarcat pe langa peisajul de vis(in special Tg. Mures-Sighisoara-Brasov) si palcurile de case sasesti,care mi s-au parut foarte simpatice,dar in acelasi timp si rupte parca dintr-o alta realitate,dintr-un timp straniu,uitat,pentru ca majoritatea au fost parasite de catre sasi;si multitudinea de biserici fortificate si nu numai.Mi-au placut din totdeauna casele vechi,eventual de piatra,sau de lemn,bisericile,manastirile,chiliile,catedralele si atmosfera rece si in acelasi timp calda si calma din lacasul sfant,castelele,muzeele,casele memoriale,monumentele si cetatile batrane.Am chiar locul meu de inchinaciune preferat, si anume Catedrala Catolica din Comuna Ditrau.Cum spuneam,m-am decis sa-mi astern impresiile de calatorie pe pamant transilvan.

Transilvania este patria bisericilor sasesti fortificate. Construite incepand cu sec. XI de catre germanii veniti in aceasta regiune bogata, fugind din calea foametei ce domnea cam peste tot in Europa, ele serveau la protejarea rezervelor fiecarei familii de invaziile turcesti si au fost bine intretinute de-a lungul timpului. Astazi mai exista aprope 100 de astfel de constructii dintre care cea mai importanta fiind Biserica Fortificata de la Biertan.Nu trebuie insa uitate nici cele situate in zone mai putin accesibile, si tocmai de aceea mai fermecatoare, cum ar fi Viscri, un mic colt de paradis.Regiunea cuprinde 178 de sate săseşti. Şapte dintre ele – în care există Biserici Medievale Fortificate – se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1993(Câlnic (Kelling),Valea Viilor (Wurmloch),Biertan (Birthälm) ,Saschiz (Keisd),Viscri (Deutschweisskirch) ,Dârjiu (Székelyderzs) ,Prejmer (Tartlau) ).Asezarile sasesti sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model de aşezare şi organizare a gospodăriilor ţărăneşti, păstrate încă din Evul Mediu.Casele sasilor sunt aliniate de-a lungul străzii, având porţi înalte dincolo de care nu se vede ograda..Toate aceste aşezări au fost întemeiate de saşii veniţi în Transilvania începând cu secolul al XII-lea la chemarea Regelui Geza al II-lea al Ungariei pentru a cultiva pământul şi a apăra graniţele imperiului maghiar.Neam de origine germanica,venit din partile occidentale ale Germaniei,din Flandra,Olanda si Luxemburg,sasii si-au păstrat dialectele din locurile de origine. De exemplu in satul Deutschweisskirch (Viscri – numele românesc), din comuna Buneşti, Judeţul Braşov, cei 28 de saşi care mai trăiesc acolo vorbesc un dialect foarte apropiat de limba vorbită în Luxemburg.Si dupa acest scurt istoric va voi delecta cu imagini de pe pamant sasesc,iar daca pasii va vor purta vreodata pe aceste meleaguri nu veti regreta ceea ce veti avea ocazia sa "gustati",iar daca sunteti pasionati ai calatoriilor va fi o adevarata experienta,pentru ca tara noastra este atat de frumoasa,dar noi pe langa faptul ca nici macar nu o cunoastem in intregime,nici nu stim s-o apreciem,s-o respectam si s-o valorificam.Enjoy!

Hainele de sub haine

Cum au ajuns doamnele sa poarte lenjeria intima? Este greu de stabilit geneza exacta a „hainelor de sub haine”, dar am putea considera ca „frunza” purtata de Eva în gradina Edenului este cel mai vechi stramos al chilotului. Denumirea de lenjerie deriva de la frantuzescul „lin” care înseamna bumbac.
În antichitate, hainele erau purtate la început direct pe corp. Apoi doamnele romane au adaugat „tunica intima”, care s-a pastrat si în Evul Mediu la curtile nobiliare.
Primele modele de corset si lenjerie intima au aparut în secolul XV, iar piesa de baza era deseori decorata si încrustata cu numele iubitului. Pâna în secolul XVIII numai femeile batrâne, bolnave sau de rang social inferior purtau pantalonasi lungi din matase, bumbac sau lâna sub rochii, doamnele de lume buna fiind considerate indecente daca purtau asa ceva. Daca pâna atunci era scandalos sa porti „haine pe sub haine”, în sec al XIX – lea, odata cu moda crinolinei, a devenit inacceptabil sa nu o faci. Lungi captuseli din bumbac, care se prindeau în talie - niste fuste mai flexibile – protejau femeile de expuneri indecente.
În anii 1900, este promovata imaginea femeii fragile si delicate. Talia de „clepsidra” ce se obtinea prin strângerea nemiloasa a corsetului, dispare, deoarece obiceiul provoca dese lesinuri ale doamnelor care purtau permanent în geanta saculete de saruri cu mirositoare. Corsetul dispare în urma unor campanii de presa în favoarea unor haine accesibile femeilor active si muncitoare. Dispare si juponul, slipul îsi reduce volumul, apar ciorapii sutinuti de jartiere. Începând cu secolul al XX-lea lenjeria intima feminina devine obiect de imaginatie al designerilor. În anii '20-'30 apare primul combinezon-slip, stramosul body-ului. Dupa razboi, se revine la „talia de viespe”. În anii '60 apare fusta mini care duce la aparitia inevitabila a colantilor opaci sau stravezii care, daca în trecut faceau parte din domeniul lenjerie, acum ajung vesmânt de suprafata.

Traditii în arta machiajului

Vechile ritualuri cotidiene de înfrumusetare nu sunt cu nimic mai prejos decât cele contemporane. Machiajul cu pudra colorata are 10.000 de ani iar ustensilele pentru machiaj si chiar recipiente ce se închideau ermetic pentru a pastra fardurile dateaza înca din anul 5.000 î. Hr.
Cuvantul arab pentru fardul de ochi (khol sau kohol), înseamna liniste, calm. Egiptenii au dat aceasta denumire sulfurii de plumb, apoi oxigenului de magneziu, pe care le utilizau în machiaj. Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori: negrul (kohl) pentru pleoapa superioara si verdele malahit pentru cea inferioara. Femeile din antichitate aveau o stralucire deosebita a ochilor aplicând un bastonas înmuiat în khol direct pe pupila. Rujurile sub forma creioanelor, serveau la accentuarea stralucirii buzelor. Pentru obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Pentru a fi cât mai atragatoare si incitante, femeile îsi colorau în rosu corai vârful degetelor palmelor, degetelor de la picioare, calcâiele si uneori chiar si sfârcurile. Ele realizau aceasta cu ajutorul sucului de "kufra". Aceasta planta, cunoscuta sub numele de henna este folosita si azi de multe femei pentru vopsirea parului. În Grecia, femeile au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-si albi fata. Aceasta substanta a ramas populara timp de secole. Datorita actiunii sale toxice, putea provoca chiar moartea celor care o foloseau. Pielea era unsa cu un preparat din ocru galben, ce dadea reflexe aurii, iar linia decolteului era fardata cu albastru. În Sparta si Atena antica, machiajul era permis numai curtezanelor. Chiar daca cele mai scumpe retete de farduri erau exclusiv la dispozitia nobililor, si sclavele aveau fardurile lor. Fardurile erau preparate proaspat si mereu parfumate.
Kholul chiar avea scrisa pe recipient data expirarii.

CHARLIE CHAPLIN

Charlie Chaplin

Aparitia filmului la finele secolului al XIX-lea, a declansat o evolutie semnificativa la inceputul secolului al XX-lea. Filmele mute au dat nastere mai multor vedete populare ce desfatau marele public, dar, in epoca filmelor vorbite, multe dintre aceste vedete au disparut de pe ecran, cu o singura exceptie. Dobandind popularitatea ca unul dintre cei trei Regi ai Comediei din epoca filmelor mute, un om despre care se spune ca si-a lasat amprenta asupra mai multor domenii,de la cinematografie la arta, Chaplin a supravietuit cu iscusinta tranzitiei la filnele vorbite. Cu toate acestea, in vreme ce Chaplin, comical, a facut publicul din lumea intreaga sa rada in hohote, asupra omului din viata reala plana o umbra intunecata inca de cand era un baietel , de pe vremea cand tanjea sa ajunga un comic.

Charles Spencer Chaplin s-a nascut la Londra, pe 16 aprilie 1889.

Regele universal al comediei,Charlie Chaplin, a produs capodopere caracterizate prin patos si cutezanta. Persoana care, prin filme, ne-a invatat ce e dragostea si ne-a implinit dorinte, a avut, in copilarie si adolescenta, parte de o viata marcata de o intensa tragedie, pe care avea sa o poarte cu sine tot restul vietii.

Familia Chaplin locuia in centrul Londrei pana cand Chaplin senior a inceput sa bea si astfel familia s-a destramat in 1890 cand Hannah a divortat.Aceasta i-a crescut singura pe cei doi fii ai sai. Initial acestia traiau modest,Hannah fiind vedeta in centrul orasului si inytretinanad 3 persoane cu 20 lire sterline pe saptamana.

Dupa ce veniturile aduse de mama lor au inceput sa scada dramatic din clipa in care aceasta nu a mai putut canta pe scena,vietile celor 3 sau inrautatit si astfel au ajuns in 1896 la azilul pentru saraci.De acolo, dupa trei saptamani au fost transferati la Scoala Hanwell de la periferia Londrei unde au trecut prin multe necazuri.

Cand in cele din urma, mama lor a venit sa-i ia,dupa ce au fost eliberati,se incheiase un capitol de viata, dupa un an petrecut la azilul de saraci, dar legatura lor cu acest loc nu avea sa dispara niciodata cu adevarat.

. In 1908 s-a alaturat companiei teatrale a lui Fred Karno, din care facea parte si Stan Laurel. In 1912 trupa a plecat intr-un turneu in Statele Unite, iar Chaplin s-a decis sa ramana acolo. Dupa un an, producatorul Mack Sennett l-a luat la Keystone Studio, care se mandreau deja cu nume precum Roscoe 'Fatty' Arbuckle, Mabel Normand, si Mack Swain. Dar Chaplin i-a surclasat pe acestia, reusind sa faca 35 de filme intr-un singur an.

Primul sau film a fost Making a Living (1914); insa urmatorul film, Kid Auto Races at Venice

Incepand cu 1915, Chaplin a scris, regizat, produs si, desigur, jucat in toate filmele sale. S-a alaturat companiei Essanay Company, iar in 1917 erau lansate The Immigrant (1917) si Easy Street (1917). In 1918, impreuna cu fratele sau, isi deschideau propriul lor studio in Los Angeles, iar in 1919 se asociau cu Douglas Fairbanks, Mary Pickford si D.W. Griffith si formau United Artists, pentru a-si produce propriile filme. Dar primul film facut de catre Chaplin la aceasta companie a fost A Woman of Paris (1923). Au urmat The Gold Rush (1925) si The CircusCity Lights, iar urmatorul sau film a fost was Modern Times (1936), care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari succese ale sale. Filmul The Great Dictator (1940), acuza regimul nazist. Chaplin interpreta un rol dublu, fiind u barbier evreu ce luptase in primul razboi mondial si maleficul Adenoid Hynkel, dictatorul Tomaniei.

In 1945 a inceput sa lucreze la Monsieur Verdoux (1947), iar in 1952 lansa cel mai bun film sonor al sau, Limelight in care juca si bunul sau prieten, Buster Keaton. In acelasi an, s-a trezit tarat in isteria anti-comunista ce pusese stapanire pe SUA, fiind acuzat de autoritati ca ar avea tendinte comuniste. Scandalizat si deprimat, Chaplin a parasit Statele Unite, plecand in Elvetia. In timpul sederii sale in Europa, a mai facut doua filme: A King in New York (1957), lansat in America cu 20 de ani mai tarziu si ultima sa pelicula, A Countess from Hong Kong (1967), ce-i avea in distributie pe Marlon Brando si Sophia Loren. Ironic, acesta a fost si singurul insucces al lui Chaplin.

In 1969, Chaplin a inceput sa lucreze la alte filme, printre care si "The Kid" si "The Circus". Avea de gand sa faca si un film numit "The Freak" cu fiica sa Victoria Chaplin in rolul principal, in care ea sa poarte aripile pe care el insusi le purtase cu 50 de ani in urma in The Kid. Dar, pe atunci Chaplin avea deja 80 de ani si s-a retras sa locuiasca in Vevey, Elvetia.

In 1975 a fost numit Cavaler de catre Regina. A murit in somn, in noaptea de Craciun a anului 1977. (1914), avea sa-i schimbe intreaga cariera. In aceasta pelicula purta pantaloni largi imprumutati de la Roscoe 'Fatty' Arbuckle, niste pantofi imensi de-ai lui Ford Sterling, o jacheta minuscula, o palarie melon si o mustata de marimea unei periute de dinti. (1928), pentru care a primit un Oscar. In 1931 lansa (1936), care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari succese ale sale. Filmul City Lights, iar urmatorul sau film a fost was Modern TimesThe Great Dictator (1940), acuza regimul nazist. Chaplin interpreta un rol dublu, fiind u barbier evreu ce luptase in primul razboi mondial si maleficul Adenoid Hynkel, dictatorul Tomaniei.

In 1945 a inceput sa lucreze la Monsieur Verdoux (1947), iar in 1952 lansa cel mai bun film sonor al sau, Limelight in care juca si bunul sau prieten, Buster Keaton. In acelasi an, s-a trezit tarat in isteria anti-comunista ce pusese stapanire pe SUA, fiind acuzat de autoritati ca ar avea tendinte comuniste. Scandalizat si deprimat, Chaplin a parasit Statele Unite, plecand in Elvetia. In timpul sederii sale in Europa, a mai facut doua filme: A King in New York (1957), lansat in America cu 20 de ani mai tarziu si ultima sa pelicula, A Countess from Hong Kong (1967), ce-i avea in distributie pe Marlon Brando si Sophia Loren. Ironic, acesta a fost si singurul insucces al lui Chaplin.

In 1969, Chaplin a inceput sa lucreze la alte filme, printre care si "The Kid" si "The Circus". Avea de gand sa faca si un film numit "The Freak" cu fiica sa Victoria Chaplin in rolul principal, in care ea sa poarte aripile pe care el insusi le purtase cu 50 de ani in urma in The Kid. Dar, pe atunci Chaplin avea deja 80 de ani si s-a retras sa locuiasca in Vevey, Elvetia.

In 1975 a fost numit Cavaler de catre Regina. A murit in somn, in noaptea de Craciun a anului 1977.

Minunata lume a lui Charlie,cu lacrimi si rasete, a fost continuatade persoanele care pur si simplu il adorau,si nu numai in cinematografie, ci si in televiziune si in animatie.Charlie a trecut de la filmele mute la cele vorbite, personajele sau ramanand memorabil.

Julian Beever - desene "3D" pe asfalt

Julian Beever este un artist britanic ce realizeaza desene cu creta pe asfalt din 1990. Cele mai spectaculoase lucrari ale sale sunt cele distorsionate in asa fel incat, privite dintr-un anumit unghi, sa dea impresia de 3D.



Am fost surprins cand am aflat ca aceasta imagine este realizata cu creta pe asfalt, avand impresia ca este o realizare 3D.













Astfel arata imaginea de mai sus privita dintr-un alt unghi. Iluzia dispare si este posibila intelegerea modului in care a fost realizat desenul.















Reflectiile din apa si cercurile lasate de barca in urma mi s-au parut foarte bine realizate. Si in aceasta imagine este creata iluzia de 3D.
















Aceasta imagine este una dintre preferatele mele. Iluzia creata mi se pare aproape perfecta, fiind amplificata si de pozitionarea lui Beever.














O imagine macabra (scheletul ce incearca sa urce pe peretele din spate a contribuit cel mai mult la crearea acestei impresii). M-a impresionant modul in care au fost realizate umbrele. Creatia, in ansamblu, mi se pare foarte reusita.











Trecatorii se feresc sa calce in locul unde este desenata groapa de nisip, avad impresia ca aceasta este reala.













Imaginea mea favorita. Expresia faciala a lui Beever este foarte amuzanta.

















La o privire mai atenta se observa liniile de pe asfalt, altfel fiind foarte greu de realizat ca nu este vorba de 3D.











Desenele realizate de Julian Beever se afla pe strazile din "toata lumea". Pe langa acestea el a realizat si picturi murale, replici ale maestrilor si colaje.

Arta din spatele jocurilor video

Conform pictorului/sculptorului elvetian Alberto Giacometti: "Arta nu are scopul de a reproduce realitatea, ci de a crea o alta realitate de aceeasi intensitate"; aceasta afirmatie fiind si una dintre cele mai bune definitii ale realitatii virtuale din jocurile video.

Jocurile video si arta sunt foarte strans legate deoarece, daca ne uitam la modul de concepere al unui joc vom constata ca acesta inglobeaza diverse activitati ce sunt considerate artistice: mai intai, scrierea scenariului (un pas foarte important fara de care nu se poate crea un joc - uneori povestea este atat de captivanta incat este transformata in film sau transpusa pe paginile unei carti; exista si procesul invers in care un film sau o carte sta la baza unui joc), crearea "concept-art-ului" (forma primitiva a jocului - sunt niste poze ce servesc drept model pentru programatorii jocului; ele prezinta, in linii mari, felul in care vor arata personajele si lumea virtuala din joc), "motion capture"/"mocap" (inregistrarea digitala a miscarilor personajelor), interpretarea vocilor personajelor (se face de catre actori profesioniti in studiouri de specialitate) si alegerea muzicii. Totusi, trebuie spus ca nu toate jocurile pot fi catalogate drept arta, doar cele care au elemente (dintre cele prezentate anterior) de o calitate superioara - pentru a crea un astfel de joc este insa nevoie de mult timp si de o suma de bani ce poate atinge valori impresionante.

Chiar daca unii dintre voi nu considerati jocurile video ca fiind o forma artistica, nu poate fi negat faptul ca, ceea ce sta la baza crearii lor este arta in stare pura.

Materiale video/foto:

- slide-show cu "concept-art-ul" mai multor jocuri:

(pentru a vedea pozele intr-o rezolutie mai mare apasati pe slide-show)

- interviu ce abordeaza subiectul articolului:

(din pacate, spre sfarsit, se indeparteaza de la subiect)

- sesiune de "mocap":

(este destul de amuzant de privit)

- filmulet cu secvente din jocuri ce pot fi considerate arta:

Creatia lui Stanley Kubrick

O adevarata inspiratie pentru generatiile ce ii urmeaza, un controversat regizor si director, dar considerat unul dintre cei mai mare regizori ai secolului XX, Stanley Kubrick a parasit lumea in ziua de 7 martie a anului 1999, in Marea Britanie.



Interesul artistului pentru lumea cinematografiei a aparut dupa momentul ruperii relatiei dintre el si Toba Metz, cand si-a dat seama ca atractia sa era complexitatea miscarii fluide a camerei regizorului german Max Ophuls. Ulterior, s-a constatat ca Ophuls nu numai ca i-a deschis privirea catre viata filmului, dar i-a creat si un anumit stil vizual al regiei in filmele proprii.

Imaginarul creatorului Kubrick uimeste prin viziunea nemarginita a diferitelor ipostaze ce le-a captat pe pelicula, de la teme istorice ca Roma antica sau razboinici din World War I sau cei din razvoiul vietnamez, la comedie, la dragoste, chiar si horror si thriller psihologic. Dar probabil cea mai cunoscuta creatie a sa, ce abordeaza tema aventurii si a Sci-Fi-ului, "2001: A Space Odyssey", va ramane total "perturbanta" pentru cel ce se uita la film datorita frumusetii imaginilor create in anul 1968, intelegerii ca efectele speciale nu sunt date doar de computere, cum se intampla in ziua de astazi, ci de cel ce gandeste filmul, ce si-l imagineaza, ce il simte ca pe propriul fat. De asemenea, filmul exprima celui ce il priveste o noua perceptie asupra peliculei de filmat, moment in care poate fi sesizat interesul inital al maestrului Kubrick: fluiditatea imaginilor in decursul secundelor. Aceasta noua viziune nu doar ca socheaza prin simpla intiparire in minte dar reuseste sa acapareze gandirea pentru o perioada de timp; pentru ca filmul in definitiv este o aglomeratie de molecule pe o bucata de plastic ce iau forma prin simpla lovire a multimii cu o sau mai multe raze de lumina. Un alt film socant dar memorabil al sau este "Full Metal Jacket", ce descrie viata unui soldar aflat in razboi, creeaza controverse si in ziua de astazi prin duritatea sa si lipsa ascuderii dupa copertina cenzurii si a nerecunoasterii anumitor limite psihice ale omului fata de muritorul de rand. F. M. J. este intruchiparea fricii si a panicii omului in situatii cu adevarat limita, indiferent ca este vorba despre propria persoana sau a unui prieten sau amic. Totusi, Stanley Kubrick nu s-a oprit doar asupra stiintei si a violentei/cruditatii, ci si asupra comediei, cu filmul "Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb", in care un holocaust nuclear are loc datorita unor infiltrari in lumea politica si a unor greseli. Dar un film cu o asemenea poveste nu pare deloc comica, ba din contra, chiar mai tulburatoare decat ce'a a F. M. J.-ului. Aici a intervenit geniul lui Stanley Kubrick, folosind satira in acest film, el dobandeste umorul necesar pentru a face publicul sa inteleaga absurditatea unui razboi nuclear in viata de zi cu zi.

Sunt de parere ca un film al lui Stanley Kubrick nu trebuie pierdut pentru ca ai sansa ca de fiecare data sa aprofundezi o idee ce ai inteles-o intr-o vizionare trecuta sau sa descoperi ceva nou, un detaliu care poate fi important pentru tine. Spun acestea deoarece in grandoarea creatiei sale, Stanley Kubrick, a reusit sa insereze in cate un film o multime de idei, mentalitati, parti imaginare si invataturi ce nu merita uitate nicio data.

In final iti propun sa vizionezi trailer-ul filmului "Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb":

Grafica 3D pe calculator

Grafica 3D, adica grafica tridimensionala se regaseste pe calculatoarele personale ca un update de la grafica 2D.
Putem considera acest mod virtual de reprezentare a obiectelor o arta, deoarece majoritatea lucrarilor sunt foarte spectaculoase din diferite puncte de vedere.
- Unele lucrari 3D au scopul de a reprezenta obiecte reale. Aceste proiecte se realizaeaza efectuand masuratori exacte, iar apoi transpuse intr-un program de grafica tridimensionala. In zilele noastre modelarea tridimensionala a ajuns la nivel foarte inalt, majoritatea programelor utilizand efecte si programe de redat lucrarea intr-un mod foto-realistic, cu alte cuvinte produsul finit arata ca si cum ar fi o poza facuta cu un aparat foto de o calitate inalta si o rezolutie mare.
- Alte proiecte sunt folosite pentru realizarea animatiilor. Acestea pot fi fotorealistice (Acest tip de grafica 3D este folosita in general in jocurile video de noua generatie sau chiar in filme, ex. Al cincelea element), sau sub forma de desen animat (gen. Shrek)
Shrek

Crysys

Mangore

- Grafica 3D se regaseste si in proiectele arhitectilor sau inginerilor proiectanti de masini.

Proiectarea tridimensionala a unei caseMasina modelata in 3Ds Max.

- Reprezentarea tridimensionala asistata de calculator este folosita din ce in ce mai mult in foarte multe domenii cum ar fi: fizica, matematica, astrologie, anatomie, biologie, chimie.

KABUKI LA SIBIU

Kabuki la Sibiu Compania Heisei Nakamuraza, unul dintre cele mai cunoscute nume in teatrul kabuki, va deschide Festivalul International de Teatru de la Sibiu de anul acesta cu piesa “Natsu Matsuri Naniwa no Kagami” (Reflectare a festivalului din Osaka), scrisa in anul 1745. Compania Heisei Nakamura va sustine in cadrul aceluiasi Festival in total 4 reprezentatii in zilele de 29, 30, 31 mai si 1 iunie, dupa urmatorul program: 29, 30, 31 mai: ora 22.001 iunie: ora 19.00 Toate spectacolele vor avea loc la Hala Libra-Balanta din Sibiu, iar durata unui spectacol va fi de 2h. Compania Heisei Nakamuraza numara aproximativ 88 de membri si va fi condusala Sibiu de domnul Jun’ichi Sakumoto .Compania a sustinut recent spectacole de kabuki la New York si Berlin. Este prima reprezentatie in intregime a unei piese de kabuki in Romania, in interpretarea exceptionala a unor actori de prestigiu ai acestui gen de teatru traditional japonez. Pretul unui bilet este de 20 lei. Detalii puteti gasi si pe site-ul oficial al Festivalului International deTeatru Sibiu 2008: http://www.sibfest.ro/

Restul e tacere

M-am gandit ca daca tot suntem la aceasta tema(cinematografia) pot sa va povestesc si eu putin despre ultimul film pe care l-am vazut si care m-a impresionat; m-a impresionat atat prin poveste cat si prin modul in care a fost filmat, jocul actorilor. Sincer, il recomand tuturor, e un film care merita vazut, va dau insa un sigur sfat: luati-va tot timpul din lume pentru a-l urmari pentru ca dureaza 140 minute (poate acesta e singurul lucru care mi-a displacut).


Regia: Nae Caranfil

Scenariul: Nae Caranfil

Distributie: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mirela Zeta







Tanarul Grig este fiul unei vedete a Teatrului National, acum aproape 100 de ani. Prea scund pentru scena, prea timid cu femeile, excesiv in stilul de viata, fiul e pe cale sa comita greseala capitala, pacatul de neiertat in ochii tatalui: sa regizeze un film de cinema! Il viseaza ca pe cel mai grandios si mai lung film realizat vreodata. Va fi reconstituirea fidela a razboiului cu turcii, prin care Romania isi cucerise independenta cu 35 de ani in urma.




Leon, un mosier local atins de deliruri mesianice si auto-proclamat Patron al Artelor, devine finantatorul intregii afaceri. Tot el devine, pe rand, protectorul lui Grig, dascalul sau, parinte substituit, partener necinstit si dusman pe viata.
Dar va putea GAUMONDE, compania franceza ce controleaza piata cinematografica peste tot in Europa, sa accepte competitia cu o productie independenta de asemenea amploare? Si daca da, va obtine Grig, prin aceasta victorie, respectul tatalui sau?
O poveste (in mare parte) adevarata.

Lucruri ar mai fi de spus despre acest film dar astept sa il vedeti si voi ca sa-l putem comenta. Sper ca, macar putin, sa va fi facut si pe voi curiosi. Din pacate, filmul nu se mai gaseste in cinematografe asa ca bafta in cautarea si gasirea lui.
Pana atunci...Restul e tacere ;)

Teatru lectura

Avand in vedere faptul ca de curand cativa dintre voi au asistat la un ansamblu de piese de teatru lectura ( uni dintre noi/voi chiar ati jucat pe scena Teatrului Foarte Mic) m-am hotarat sa vorbesc despre acest subiect.Teatru lectura a aparut pentru a scoate in evidenta si a valorifica un scenariu , o piesa inainte de a fi pusa in scena .Aceasta forma te teatru este defapt o etapa prin care trece o piesa pentru a fi realizata: textul este ales, regizorul realizeaza cu cativa actori teatru lectura unde piesa este jucata pe roluri ,atentia fiind indreptata exclusiv catre interpretarea textului si intrarea in caracterul personajului, lucru realizat fara gesturi sau miscari doar prin intonatie, pauze si interactiune verbala.In general decorul lipseste , scena fiind amenajata simplu: o masa in mijlocul scenei, scaunele asezate radiar in jurul ei.Sala este , cele mai multe cazuri, mica ca publicul auditor sa capteze esenta piesei.Dupa reprezentatia teatrului lectura publicul auditor asista la o discutie/dezbatere despre piesa unde se contureaza punctele tari si punctele slabe ale piesei precum subiectul , punctul culminant , in pricipiu esenta piesei .Dupa aceasta "evaluare" piesa urmeaza sa fie pusa in scena sau nu in functie de rezultatul obtinut prin teatrul lectura.
http://uk.youtube.com/watch?v=jERFchd_5Bs
http://uk.youtube.com/watch?v=uHQ8tDcd9LM

Daca exista intrebari legate de acest subiect le astept , avand in vedere ca in momentul de fata nu stiu exact ce ar mai putea interesa pe cineva despre acest subiect.
Cateva lucruri despre Teatrul Mic care gazduieste teatru lectura si posibile spectacole :
http://www.teatrulmic.ro/spectacole/ELEVATOR.htm

BD in actiune!!!

Stateam si ma gandeam la o tema pentru un articol. Vroiam ceva care sa includa cinematografia romana care este sub-apreciata [daca te duci pe strada si intrebi oamenii de actori majoritatea or sa-ti dea raspunsuri banale gen: Brad Pitt. De ce? Pentru ca suntem asaltati de o puzderie de filme si seriale americane(in cea mai mare parte), englezesti si latine(telenovele de toate zilele) al caror singur atribut este ca sunt comerciale, nu stralucitor de bune. La pomul laudat nu te duci cu sacul:D]. Deci dupa cum spuneam, ma gandeam care a fost filmul meu roman favorit. Bingo! Mi-am adus aminte. (sa nu uitam si de "Liceeni"-alt film care merita)


B. D. în acţiune
România, 1970, comedie(de parca nu stiati asta deja)
Distribuţia: Toma Caragiu
Sebastian Papaiani
Puiu Calinescu
Dem Rădulescu
Iurie Darie
Jean Constantin
Subiect: Primul film din seria BD, realizat în anul 1970(daca va uitati la scenele de mai jos o sa vedeti ca este exceptional ca realizare cinematografica: pelicula finita, contrast, lumina etc. pentru Romania si pt vremea aceea), a fost o mare lovitură la acea vreme. Ingredientele erau simple: cei mai buni actori de comedie, răsturnări de situaţie şi intrigă poliţistă specifică umorului burlesc din filmele cu Louis de Funes (Jandarmul şi jandarmeriţele, Jandarmul şi extratereştrii, Jandarmul se însoară etc.<=Doamne ce mult mi-au placut si filmele astea). "BD în acţiune", în regia lui Mircea Drăgan este o comedie savuroasă avînd în prim-plan faimoasa Brigadă Diverse, un departament poliţienesc atipic, care rezolvă infracţiunile prin mijloacele cele mai pline de umor cu putinţă.Toma Caragiu, Dem Rădulescu şi Puiu Călinescu dau adevărate recitaluri actoriceşti, făcînd cinefilii să le regrete încă o dată prematurele dispariţii.

["Nici nu va salut. Buna ziua!"]

[doamne ce figuri au cand zice raspunsul corect:))))]

Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad ca exista persoane care nu au auzit niciodata de seria BD(BD in actiune, BD la munte si la mare, etc.), ceea ce mi se pare mare pacat... Cum sa nu auzi de asa un film, cum sa nu stii ca au fost in distributie unii dintre cei mai mari actori pe care i-a avut Romania?... Jean Constantin, Dem Radulescu, Toma Caragiu, Sebastian Papaiani!!(pacat ca nu a fost si George Birlic-ar fi fost muult mai amuzant). Dupa parerea mea nu exista in momentul actual in Romania actori care sa-i egaleze(si nici interese si fonduri pentru un asemenea gen de filme), ceea ce este mare pacat, pentru ca Romania ar avea nevoie de asa filme, nu de "La bloc", "La servici"... si multe alte tampenii care sunt acum pe posturi(revenim la ceea ce ziceam mai sus de seriale comerciale). Intr-un reportaj realizat de Readers Digest s-a constatat ca in perioada comunista romanii aveau un pregnant simt al umorului, care insa a disparut acum. Pacat...

Tribut Magnificientei

Ei bine...treceam pe Victoriei si m-am oprit la numarul 111. Da, Muzeul National de Arta al Romaniei. Un afis mare mare mare pe care scria "Tribut Magnificientei" si dedesubt, "ilias LALAOUNIS, bijuterii si microsculptura 1940-2000". O expozitie de bijuterii inspirate din diverse perioade istorice, din universul micro sau macroscopic si chiar din corpul uman! Am sa citez acum ce scria pe fluturasul de prezentare:

"Un regal de frumusete, maiestrie, migala, bun gust si indrazneala in materie de bijuterii vi se ofera la MNAR.

Expozitia prezinta peste 300 de bijuterii si piese de arta decorativa care provin din 17 colectii create intre anii 1950-2000 de celebrul artist-bijutier grec Ilias Lalaounis.

Splendidele creatii in aur, argint si pietre pretioase expuse in spatiul elegant al fostului Palat Regal promit sa uimeasca publicul."

Expozitia se desfasoara intre 20 martie si 5 iulie 2008 si, dupa parerea mea este ceva ce merita vazut. Intr-adevar, uimeste publicul, insa pe mine una nu m-a uimit neaparat prin bun gust, ci mai degraba prin extravaganta si indrazneala.

Acum...o prezentare... "personala" as putea spune:

Sala nu e deloc mare, peretii gazduiesc vitrinele cu bijuterii, iar centrul incaperii contine mai mult obiecte decorative (sfat: nici macar sa nu atingeti geamul vreunei vitrine din greseala pentru ca veti fi admonestati imediat de catre una din doamnele care supravegheaza). Sa nu va asteptati sa vedeti aici vreun firicel de nichel sau vreo pietricica obisnuita...nici macar sticla daca imi amintesc bine. Numai aur, argint, pietre pretioase si semipretioase, cristale...deci prima impresie nu va fi ca sunteti intr-un magazin de bijuterii. Sunteti in mod sigur la o expozitie magnifica. Bun...exact in fata veti vedea o splendoare de sabie cu marmura, lapis lazuli, onix, in stanga este colectia inspirata din bijuteriile purtate de femeile din impreiul roman; undeva, tot pe centru gasiti colectia "amerindiana", iar in caz ca vreti sa va amuzati putin priviti opera "soarece in rama" din colectia "fantezii in argint", unde veti vedea un soricel foarte zambitor(aceasta colectie ar fi inspirata din desene ale copiilor). Asta e ce mi-a placut mie in mod special si mi s-a parut ca se potriveste intr-adevar cu titlul "tribut magnificientei". Alte exponate care implica multa multa migala si sunt de asemenea foarte spectaculoase sunt colectiile "flori de camp din Grecia" si "Microcosm". Furnici pe cate un piedestal de quartz roz sau papadii de aur du pietre precum onix, quarz alb sau turcoaze nu vezi chiar in fiecare zi.

Mai sunt colectiile inspirate din noile tehnologii (pentru inele si coliere care redau imagini vazute din satelit priviti, undeva pe dreapta colectia "miscare in spatiu"), inspirate din lumea moderna aflata tot timpul in miscare ("coregrafism" cred ca era numele ei) si nu in ultimul rand, colectia inspirata din corpul uman ("biosimboluri"). Eu una nu mi-am imaginat niciodata ca cineva ar fi interesat sa realizeze un inel care sa infatiseze ochiul in sectiune, un medalion care prezinta ovulul fecundat si chiar un colier in forma de sparmatozoid. Mi s-a parut putin nelalocul ei aceasca colectie, desi era si ea magnifica in felul ei si in mod sigur uimea publicul.

Tarziu mi-am dat seama ca, vis-a-vis de peretele pe care era scrisa istoria colectiei respective, puncte de reper si de inspiratie, era si o prezentare a persoanelor care chiar au purat aceste bijuterii. Asta mi s-a parut un lucru si mai nelalocul lui, pentru ca nu mi-as fi imaginat in veci o femeie purtand acele bijuterii...chiar nu le vad altfel decat in vitrina unui muzeu (si din cate am citit nu erau purtate la vreo prezentare de moda extravaganta).

Cam atat despre colectia grecului Lalaounis, imaginile de la aceasta expozitie sunt in majoritate protejate, motiv pentru care va invit sa faceti un click pe acest link pentru o prezentare oficiala si ceva fotografii reprezentative: http://www.fashionandbeauty.ro/press_center_tribut_magnificentei_expozitie_de_bijuterii_si_microsculptura_de_la_muzeul_de_bijuterii_ilias_Lalaounis_din_Atena.html