Traditii în arta machiajului

Vechile ritualuri cotidiene de înfrumusetare nu sunt cu nimic mai prejos decât cele contemporane. Machiajul cu pudra colorata are 10.000 de ani iar ustensilele pentru machiaj si chiar recipiente ce se închideau ermetic pentru a pastra fardurile dateaza înca din anul 5.000 î. Hr.
Cuvantul arab pentru fardul de ochi (khol sau kohol), înseamna liniste, calm. Egiptenii au dat aceasta denumire sulfurii de plumb, apoi oxigenului de magneziu, pe care le utilizau în machiaj. Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori: negrul (kohl) pentru pleoapa superioara si verdele malahit pentru cea inferioara. Femeile din antichitate aveau o stralucire deosebita a ochilor aplicând un bastonas înmuiat în khol direct pe pupila. Rujurile sub forma creioanelor, serveau la accentuarea stralucirii buzelor. Pentru obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Pentru a fi cât mai atragatoare si incitante, femeile îsi colorau în rosu corai vârful degetelor palmelor, degetelor de la picioare, calcâiele si uneori chiar si sfârcurile. Ele realizau aceasta cu ajutorul sucului de "kufra". Aceasta planta, cunoscuta sub numele de henna este folosita si azi de multe femei pentru vopsirea parului. În Grecia, femeile au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-si albi fata. Aceasta substanta a ramas populara timp de secole. Datorita actiunii sale toxice, putea provoca chiar moartea celor care o foloseau. Pielea era unsa cu un preparat din ocru galben, ce dadea reflexe aurii, iar linia decolteului era fardata cu albastru. În Sparta si Atena antica, machiajul era permis numai curtezanelor. Chiar daca cele mai scumpe retete de farduri erau exclusiv la dispozitia nobililor, si sclavele aveau fardurile lor. Fardurile erau preparate proaspat si mereu parfumate.
Kholul chiar avea scrisa pe recipient data expirarii.