Arta ceaiului

Si lucrurile obisnuite, banale, pot deveni arta si pot avea o istorie proprie.

Ceaiul verde a fost introdus din China in Japonia in secolul al VI-lea d.Hr., ca o marfa de contrabanda. Aici el s-a raspandit rapid devenind o componenta a vietii de zi cu zi, care in prezent nici nu mai poate fi conceputa in lipsa lui.
Initial, ceaiul era preparat de anumiti calugari in cadrul unui ritual foarte strict, fiind oferit in timpul pauzelor de meditatie a maestrului si discipolilor lui. Fiecare operatiune din ceremonia ceaiului simbolizeaza o anumita idee filozofica si reprezinta o punte de legatura intre aspectele religioase si cele estetice.

Initial, motivul pentru care toti mergeau la ceainarie nu avea nimic de a face cu ceaiul, care era doar o scuza. Tinerii se adunau ca sa cante la instrumente si sa se bucure de performantele lor sau doar de companie. Printre cei bogati, bautul ceaiului ca arta s-a ridicat la noi standarde si mici ceainarii erau incluse in multe gradini pe care oficialii le construiau. Ceremonia ceaiului a fost preluata rapid de cercurile aristocratice si transformata intr-un eveniment de societate.

Ca multe alte arte din Japonia antica, ceremonia este privita ca mijloc de iluminare; cu alte cuvinte, este partea centrala a Chado, sau „Calea Ceaiului”. Este originara din China, dar acolo obieciul s-a stins; insa combinat cu elemente Zen, ramane o parte fascinanta a culturii japoneze.
Ea a dezvoltat nu numai ceramica si casele ceaiului, ci si arta aranjarii florilor si caligrafia.

Dar in ce consta aceasta procesiune?
1. Ceremonia implica intotdeauna o gazda si mai multi invitati. Poate fi tinuta in alcovul camerei principale, dar cei care isi pot permite pot construi o casa pentru ceai cu gradina. 2. Musafirii se spala pe maini si pe gura inainte de a intra in casa ceaiului, iar inauntru manifesta respectul, umilinta si egalitatea prin scurte ingenunchieri.
3. Gazda si oaspetele de onoare se aseaza apoi pe o rogojina asternuta pe jos, iar ceilalti musafiri pe alta rogojina. Ustensilele si vasele necesare se pun pe a treia rogojina, in timp ce a patra ramane libera, fiind asezata dinaintea unei nise unde se afla un obiect de arta caruia i se arata un respect deosebit pe durata ceremoniei. In fine o ultima rogojina, mai mica decat celelalte, este asezata in fata unei vetre fixata in podea si pe care gazda incalzeste apa. In afara de vase, mai sunt necesare o caldare de apa, un caus, o lingurita pentru ceai, cutia de ceai si o maturica speciala de bambus.
Apoi, una cate una, gazda toarna niste pudra de ceai verde (Matcha) in castroanele ceramice pentru ceai si amesteca cu apa firbinte. Ceaiul devine consistent si spumos, iar gazda ofera fiecarui oaspete castronul sau pentru a sorbi din ele.
4. Pe durata pregatirii ceaiului domneste o liniste absoluta, dar cat timp se bea, se pot auzi discutii in soapta si cuvinte admirative la adresa obiectului pretios din nisa. Fara mancare ceremonia ceaiului dureaza cca o ora.


Ce ziceti, devenim si noi adeptii artei ceaiului?