de Mario Diament
Regia: Moshe Yassur
Cu: Maia Morgenstern si Tudor Aaron Istodor
Duminica aceasta am fost la Teatrul Evreiesc de Stat si am vazut piesa mai sus numita! Nu pot spune ca m-am dus datorita unor lucruri extraordinare pe care le-as fi auzit, ci mai degraba curiozitatii in legatura cu Maia Morgenstern si felul cum interpreteaza aceasta!
Trebuie sa spun ca am ramas cu adevarat uimit de modul in care reuseste sa treaca de la o stare la alta, de la bucurie la tristete, de la calm la isterie etc. A reusit sa-mi transmita un mesaj foarte puternic in legatura cu semnificatia povestii prin care trece personajul sau! Mi s-a parut destul de dificila interpretare dramei actritei si a tulburarilor sale psihice (m-am facut ca ignor problema cu alcoolul-mai ales sampania care a curs pe tot parcursul spectacolului atat pe scena cat si pe actorul ce interpreta ziaristul [Tudor Aaron Istodor])
Interpretatre fiului Maiei a fost la inaltimea asteptarilor, insa nu a reusit sa redea un personaj cu adevarat verosimil, observandu-se pe alocuri o anumita intentionalitate in jocul actoricesc, o sfortare parca pentru a reda cat mai bine caracteristicile personajului!
Piesa are la bază povestea unei mari actriţe ce se confruntă, într-un moment de adevăr, cu umbrele şi luminile propriei existenţe. Actriţa interpretează o fostă stea de cinema care ura ziariştii pentru că i-au distrus viaţa şi cariera, dar a acceptat să dea un ultim interviu. Povestea este simplă, dar cu o mare încărcătură emoţională. Ea, fosta stea de cinema, silită de false împrejurări să-şi dezvăluie trecutul tenebros unui ziarist (Tudor Aaron Istodor) care a idolatrizat-o, măcinat el însuşi de propriile complexe. Un interviu nonconformist, care nu va ajunge niciodată în paginile ziarului. Pentru că răzbunarea fostei dive va fi cruntă.
Aceasta piesa de teatru merita vazuta pentru interpretarea actorilor cat si pentru povestea ce sta la baza textului dramatic, o poveste al carui fir epic-usor de urmarit- te poate inpresiona mai ales prin final (un final ce poate fi intrezarit sau anticipat daca esti atent). 
Singurul lucru care m-a surprins in mod neplacut a fost faptul ca sala a fost mai mult de jumatate goala TRIST DAR ADEVARAT!
Singurul lucru care m-a surprins in mod neplacut a fost faptul ca sala a fost mai mult de jumatate goala TRIST DAR ADEVARAT!Scuzati-ma pentru pozele acestea, insa altele nu se gasesc (nici macar pe site-ul oficial al Teatrului Evreiesc de Stat)
Un comentariu:
Cautam informatii despre piesa si am dat de blogul asta. O sa marg sa vad piesa, imi place Maia foarte mult. O realitate trista este ca salile de teatru chiar sunt aproape goale, pana si la spectacolele cu adevarat valoroase. Din pacate.
Trimiteți un comentariu