La mai bine de cinci veacuri de la disparitia lui Leonardo, intr-un moment in care cutia de supa concentrata Campbell si-a facut intrarea triumfala in expozitii si muzee iar mustatile puse, odata, Giocondei se constitute ca un eveniment de neocolit din istoria artei secolului nostru.Caci, intr-adevar, ceea ce s-a schimbat in cei patru sute optzeci si noua de ani de la moartea lui Leonardo nu a fost nicidecum opera sa —facand abstractie, evident, de palirea progresiva a Cinei de la Milano —, ci modul nostru, capacitatea noastra, de a ne-o apropia.
Leonardo face, incontestabil, parte din istoria mintii noastre. Din aceasta cauza, azi, orice demers asupra operei sale nu-si mai poate permite a fi apologetic ori denigrator, ci trebuie, cu orice pret, sa tinda spre a fi cel putin constatativ si, pe cit se poate, lucid si adevarat.
A fost, se stie prea bine, un pictor care a pictat putin. Voci dintre cele mai autorizate au sustinut ca artistul ar fi fost depasit de genial stiintific. El insusi isi considera arta stiinta. De ce depasire poate fi vorba ? Vasari ni-l infatiseaza ca pe un pocait tardiv pe patul de moarte.Relatarea merita a fi citata integral:
’’In cele din urma, ajuns la batrinete, a stat multe luni bolnav si, vazandu-se la un pas de moarte, s-a intors cu ravna catre catolicism, pe calea cea buna a sfintei credinte crestine, fi si-a marturisit pacatele plingind si caindu-se. . . Sosind si regele, care il vizita cu drag, adeseori, Leonardo s-a ridicat cuviincios in capul oaselor si a vorbit despre boala pe care o avea si despre chinurile pe care le indura, recunoscand totusi cit de mult il jignise pe Dumnezeu si pe oameni nelucrind in arta asa cum s-ar fi cuvenit’’.
Nimic mai firesc decat sa ne intrebam: « cum s-ar fi cuvenit», .oare, sa picteze Leonardo ? Ca Ghirlandaio, ca Benozzo Gozzoli, sau — sa spunem — ca Botticelli ? Poate ! Atunci n-ar fi jignit, probabil, pe nimeni: nici « divinitatea » si nici pe oameni. Si-ar fi limitat existenta omeneste, si omeneasca i-ar fi fost moartea.
Leonardo « a lucrat in arta aşa cum nu s-a cuvenit»! lata un fapt pe care el îl ştia prea bine, dar a carui semnificatie ii scapa uşor lui Văsari atunci cand transcrie episodul sfirsitului. A pictat si a desenat cu elanul nedefinirii. Nu si-a incheiat operele, caci simplul contur le-ar fi rupt de Unitate. Sfirsitul implacabil ii apare atunci, desigur, ca o nedreptate, iar tentatia — pagana aproape — a vietii necircumscrise, curgatoare si infinite, o culpa.
A fost, se stie prea bine, un pictor care a pictat putin. Voci dintre cele mai autorizate au sustinut ca artistul ar fi fost depasit de genial stiintific. El insusi isi considera arta stiinta. De ce depasire poate fi vorba ? Vasari ni-l infatiseaza ca pe un pocait tardiv pe patul de moarte.Relatarea merita a fi citata integral:
’’In cele din urma, ajuns la batrinete, a stat multe luni bolnav si, vazandu-se la un pas de moarte, s-a intors cu ravna catre catolicism, pe calea cea buna a sfintei credinte crestine, fi si-a marturisit pacatele plingind si caindu-se. . . Sosind si regele, care il vizita cu drag, adeseori, Leonardo s-a ridicat cuviincios in capul oaselor si a vorbit despre boala pe care o avea si despre chinurile pe care le indura, recunoscand totusi cit de mult il jignise pe Dumnezeu si pe oameni nelucrind in arta asa cum s-ar fi cuvenit’’.
Nimic mai firesc decat sa ne intrebam: « cum s-ar fi cuvenit», .oare, sa picteze Leonardo ? Ca Ghirlandaio, ca Benozzo Gozzoli, sau — sa spunem — ca Botticelli ? Poate ! Atunci n-ar fi jignit, probabil, pe nimeni: nici « divinitatea » si nici pe oameni. Si-ar fi limitat existenta omeneste, si omeneasca i-ar fi fost moartea.
Leonardo « a lucrat in arta aşa cum nu s-a cuvenit»! lata un fapt pe care el îl ştia prea bine, dar a carui semnificatie ii scapa uşor lui Văsari atunci cand transcrie episodul sfirsitului. A pictat si a desenat cu elanul nedefinirii. Nu si-a incheiat operele, caci simplul contur le-ar fi rupt de Unitate. Sfirsitul implacabil ii apare atunci, desigur, ca o nedreptate, iar tentatia — pagana aproape — a vietii necircumscrise, curgatoare si infinite, o culpa.
4 comentarii:
interesant articolul tau alain...leonardo reprezinta cu adevarat o bucatica din arta mondiala...chiar ma gandeam dak o sa se gandeasca cineva si la el;))....oricum bun articol
Intradevar, foarte interesant articolul..un artist ca Leonardo merita un loc important in istorie..
Leonardo a fost mai mult decat artist, pt ca el nu s-a ocupat numai de arta, a fost si om de stiinta mai presus de toate. Adica pe scurt a avut intregul pachet:D Interesant ca spre moarte a revenit la religie.
Cred ca e inutila o discutie despre Leonardo pt ca totusi....ce mai e de spus? A fost un geniu incontestabil,un om de stiinta,un artist, un om cu adevarat unic in istorie. Orice am spune despre el ar parea banalitati pt ca toata lumea stie cine a fost
Trimiteți un comentariu