Afisul

"Salonul strazii"

Raspandit in numar mare,reprodus industrial cu cheltuiala putina si destinat publicului,afisul este suportul boem al artei de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

O ARTA APLICATA

Dorinta de a raspandi arta pentru toti,deja prezenta in sistemul de invatamant al lui William Morris si al miscarii Arts and Crafts in Marea Britanie,se afla adesea la baza admiratiei exagerate a artistilor pentru afis;boemi condusi de recenta inflorire a publicitatii,putin inclinati sa frecventeze mediile oficiale,ei vorbesc in aceasta perioada despre "salonul strazii",care imprumuta de la arta consacrata a picturii formele si modurile de prezentare si le raspandeste,prin litografie,in randul marelui public.In afis se regasesc,ca indici ai directiei sale artistice,toate problemele artei timpului.

Astfel,realizatorii de afise austrieci sau olandezi gasesc in tehnica litografica cel mai bun suport pentru largile aplaturi de culoare,inspirate din moda stampelor lui Hiroshige sau Hokusai;belgianul Henry Van de Velde adauga acestei tehnici un interes foarte special pentru scrierea literelor,pregatind cercetarile tipografice din secolul XX,atat de importante pentru scoala Bauhaus,la a carei creare va contribui si el.Fratii Beggarstaff,in Marea Britanie,inventeaza un stil in care zone foarte largi dau impresia unei singure culori.Cu toate acestea,alti realizatori de afise,precum cehul Alfons Mucha sau francezul Georges de Feure,pastreaza,la intersectia influentelor simboliste cu miscarea Art Nouveau,un relief al umbrelor,ceea ce face mai dificila imprimarea lor industriala;departe de economia imaginii in litografie,intalnirea lor cu afisul provine din interesul pentru arta decorativa,mai mult artizanala decat industriala.

Afisul si publicul sau

Inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea,marele public incepe sa colectioneze afisele care ii permit sa detina,cu un pret foarte mic,imaginile timpului sau.In curand,aparitia cartilor,care compileaza aceste afise,si a cartilor postale care reproduc lucrarile la format redus extinde si mai mult fenomenul,facandu-i foarte populari pe afisistii: Toulouse-Lautrec,Mucha sau Jules Cheret.Interesul pentru afis si tipografie va supravietui secolului si respingerii moderniste a decoratiei,reaparand din nou,douazeci de ani mai tarziu,in opera constructivistilor rusi.