Noh si Kyogen

Noh este cea mai veche forma de teatru traditional japonez ce combina elemente de dans, drama, muzica si poezie, fiind considerata ca un cumul de arte. A aparut in secolul 11 si a ajuns la un punct de perfectiune in secolul 14 sub indrumarea maestrului Kannami si a fiului sau Zeami, urmand ca pana in prezent sa ramina neschimbat. A aparut ca urmare a celor 3 mari influente asupra societatii japoneze din acele timpuri: codul luptatorilor Samurai, eleganta nobililor de la curte si ascetismul calugarilor budisti Zen. Multe dintre piese sint inspirate din literatura clasica sau povesti, textele fiind bogate din punct de vedere poetic si lingvistic(La spectacole, fiecare primeste o brosura cu subiectul piesei, cam la fel ca la teatrul nostru romanesc, in plus insa fiind trecute si dialogurile dintre personaje daca piesa e in limba arhaica...)


Spre deosebire de Kabuki unde actorul este machiat cu culori stralucitoare in stilul operei chineze, actorul din piesele Noh poarta o masca de lemn in functie de personajul pe care il interpreteaza, folosind pentru exprimare si sabii, evantaie sau bete. Multe din mastile folosite in prezent in piesele Noh sint lucrate acum multe sute de ani si sint in asa fel sculptate incat sa exprime diferite trairi si sentimente. Ca si in Kabuki, diferitele roluri ale pieselor Noh au costume specifice. Detaliile imprimeului, combinatia de culori, bogatia texturii are un impact vizual puternic asupra spectatorului. Toate personajele, indiferent daca sint bogati sau saraci, tineri sau batrini, femei sau barbati, au costume la fel de minunate.

Kyogen este o forma de teatru traditional japonez de substanta comica ce se juca in trecut in pauzele dintre piesele Noh. Spre deosebire de Noh, Kyogen se bazeaza mai mult pe dialog decat pe muzica. Actorii care jucau in piesele Noh, participau in pauze si la interpretarea rolurilor comice din piesele Kyogen.Exista 5 categorii de piese in functie de personajele principale care intruchipeaza zei, razboinici, femei, fiinte supernaturare si figuri diverse (de ex. femeie nebuna, timpul prezent, etc). Personajul principal din piesa Noh se numeste "shite" si de uneori apare cu un insotitor numit “tsure”. Personajul secundar se numeste “waki” si de obicei reprezinta un calugar calator ale carui intrebari ajuta la intelegerea subiectului piesei. El este de asemenea citeodata insotit de un “waki-tsure”.Piesa de teatru este jucata pe o scena deschisa in 3 parti si cu un fundal pe care este pictat un pin. Un fel de coridor numit “higashigakari” face legatura intre scena si partea dreapta a scenei de unde intra actorii. In fata fundalului scenei stau instrumentistii si ei sint responsabili pentru mentinerea ritmului piesei.



Miscarile personajelor sint prestabilite cu rigurozitate. In timp ce unele miscari au intelesuri specifice, unele servesc ca o abstracta exprimare estetica a trairilor personajului. In ansamblu, toate miscarile personajelor din piesele Noh pot fi descrise ca fiind dans. (Aici sint foarte multe de povestit, fiecare miscare reprezentind o idee...)
Dansul in piesele Noh isi are originea in mai multe forme de arta:
• Kusemai: mima jucata de calugarii budisti in timpul recitarii poeziilor;
• Kagura: dansul Shinto continand utilizarea evantaiului pe ritmul muzicii, invitand zeii sa fie prezenti;
• Eunen: dansul calugarilor budisti la festivalurile religioase;
• Dengaku: muzica si dansul de pe campurile de orez si de la festivalurile de orez;
• Bugaku: dansul de la curtea imperiala secolul 12;
• Furyu: cantece populare si dansuri din secolul 14;
• Sarugaku: acrobatii si trucuri magice.

Prin frumusetea interpretarii, poezia textului, dansul, miscarile incete si elegante ale personajelor, Noh reprezinta inca o forma vie de arta, la atatea sute de ani de la aparitie.

Puteti citi o piesa de teatru Noh:http://etext.lib.virginia.edu/japanese/noh/WalAyan.html